Conferinţă la Arad: „Puţine cuvinte, multă iubire”

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Timotei, Arhiepiscopul Aradului, s-a organizat, în data de 18 martie, 2015, ora 18:30, la Sala Magna „Iuliu Maniu”, a Universității „Aurel Vlaicu”, o conferință publică închinată pastorației în mănăstiri. Părinte Hrisostom Filipescu, egumenul schitului Țibucani, Sf. Mănăstire Secu, a conferențiat cu tema „Puține cuvinte, multă iubire”, a precizat Arhim. Teofan Mada, vicar-administrativ şi coordonator de proiect.

„Dumnezeu este iubire”(1 Ioan 4, 8). În întâlnirea cu Hristos şi în iubirea reciprocă experimentăm în noi aceeaşi viaţă a lui Dumnezeu, care rămâne în noi cu iubirea Sa perfectă, totală, veşnică. Nu este nimic mai mare pentru om, o fiinţă muritoare şi limitată, decât a participa la viaţa de iubire a lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu se îngrijeşte de lume nu pentru că este iubit, ci pentru că o iubeşte, şi a iubit-o chiar de la început, întotdeauna. Dumnezeu este iubire prin sine, constitutiv ab aeterno, pentru că întotdeauna există un Dumnezeu iubitor, Tatăl, un Dumnezeu iubit, Fiul, şi un Dumnezeu iubire, Duhul Sfânt.

Prea puţin contează a şti că Dumnezeu există, lucrul fundamental este a şti că Dumnezeu este iubire. „Ce minune e că Dumnezeu nu ne osândeşte plecarea, ci ne binecuvintează mereu întoarcerea”, spune Părintele Hrisostom. Iubirea este începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor. Pentru Părintele Hrisostom singurul cuvânt adevărat şi extrem de puternic pentru a schimba lumea întreagă, este cuvântul iubire. Din iubire se naşte toată virtutea, iubirea este principiul fundamental al pastoraţiei. Conferinţa „Puține cuvinte, multă iubire” a ilustrat o lume în care oamneii se iubesc cu toată fiinţa lor, copilăresc împreună cu nespusă bucurie, au grijă unii de ceilalţi cu multă iubire, se iartă, se caută, se cunosc prin iubire, iar iubirea faţă de Hristos se află pe primul loc, împărtăşind-o cu evlavie şi candoare.

Vom întâlni această iubire şi vom experimenta toată dulceaţa ei dacă, cu sinceritate, îl vom căuta pe Domnul şi dacă vom trăi cu angajament participarea noastră la viaţa comuniunii iubirii. Fiecare să se simtă „parte vie” a Bisericii, implicaţi în lucrarea credinţei ca iubire, fără frică, într-un duh de sinceră armonie şi comuniune cu aproapele, ieşind dintr-o tendinţă individualistă în trăirea credinţei, pentru a respira profund frumuseţea de a face parte din marele mozaic al iubirii lui Hristos.

Comentarii Facebook


Știri recente