Clipe de înălțare sufletească pe Muntele Eleonului

Grădina Ghetsimani, al cărei mesaj biblic ne impresionează și ne îndeamnă la rugăciune în locul în care Însuși Mântuitorul S-a rugat, este înconjurată de biserici care aparțin creștinilor de pretutindeni. Turlele aurite ale bisericii ruse își coboară lumina precum o mângâiere peste Grota și Mormântul Maicii Domnului, pentru ca pe culmea Eleonului să strălucească cele două lăcașuri de închinare în chiar locul Înălțării la Cer a Domnului.

Dincolo de fascinația cu care ne întâmpină zidurile unice ale Ierusalimului, toți creștinii pe care Dumnezeu i-a învrednicit să ajungă acolo rămân cu privirile pierdute spre înălțimile Eleonului sau, altfel spus, se lasă impresionați de splendoarea cu totul aparte cu care te întâmpină Muntele Măslinilor. Acesta este de fapt un lanț muntos situat în partea de est a vechiului oraș, de care este despărțit prin Valea lui Iosafat. Noi am urcat pe Muntele Scopus, unde astăzi se înalță Noul Ierusalim, trecând apoi pe lângă Universitatea Evreiască, pentru ca în final să coborâm până în Valea Gheenei. Încărcătura emoțională a locului este dată însă de lăcașurile de închinare care împânzesc acele locuri biblice unde Iisus Hristos a petrecut cea mai îndelungată perioadă de timp, de-a lungul misiunii sale în Ierusalim. Pe când se afla pe aceste meleaguri, Mântuitorul era însoțit de ucenicii Săi, cu care a stat o vreme în Betania, iar în drumul Său înspre și dinspre vechea cetate traversa Muntele Măslinilor. Pe povârnișul dealului, în Grădina Ghetsimani, a fost luat prizonier, iar din vârful Muntelui Măslinilor S-a ridicat la cer. Dând ultimele sfaturi Apostolilor, El le-a poruncit să rămână în Ierusalim până când vor primi o nouă putere din ceruri. În timp ce le vorbea, a fost învăluit într-un nor luminos și S-a Înălțat la cer în slava cetelor îngerești. În timp ce Apostolii priveau spre cer, doi îngeri în haine strălucitoare au apărut înaintea lor spunând: „Bărbați galileeni, ce stați căutând spre cer? Acest Iisus, care S-a înălțat de la voi spre cer, va veni așa precum L-ați văzut pe El mergând la cer”. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă” (Faptele Apostolilor 1, 9-12).

În capelă se află urma tălpii Mântuitorului Hristos

Fiecare pas făcut pe aleile care străbat Muntele Măslinilor înseamnă o clipă de meditație în fața imensității Harului Divin. Când am ajuns în curtea pavată cu lespezi de piatră a Capelei Înălțării Domnului nu știam dacă mai întâi trebuie să mă închin în semn de cinstire a acelui loc sacru sau să mă minunez de simplitatea unui loc atât de venerat de creștini. Mi-a atras atenția mulțimea de cârlige înfipte în pereții curții capelei, cârlige care sunt folosite în fiecare an la praznicul Înălțării Domnului, atunci fiind folosite pentru întinderea corturilor în care sunt adăpostiți pelerinii veniți din întreaga lume. În momentul în care am ajuns la ușa de la intrarea în capelă, aceasta era închisă, dar, după ce am tras clopotul, ușa ni s-a deschis și astfel am reușit să intrăm și să ne rugăm în sfântul lăcaș.

Impresionant este modul în care pereții octogonali exteriori sunt decorați cu arce și coloane subțiri de marmură de Carara, de inspirație musulmană, coloane care sprijină capiteluri din secolele al XI-lea și al XII-lea. Acestea sunt bogat împodobite cu ramuri și flori, împletite în motive dintre cele mai diverse. Înălțarea la Cer este recunoscută și în islamism, deși nu este menționată în Coran. Capela a fost folosită pe post de moschee timp de sute de ani. Musulmanii, devenind posesorii de drept ai lăcașului de pe Muntele Măslinilor, au ridicat alături de capelă o moschee și un minaret. În capelă se păstrează și astăzi o piatră care are imprimată o urmă de picior, despre care Tradiția spune că aparține Însuși Mântuitorului. Până la un moment dat, pelerinilor care se închinau acestui loc cu o încărcătură aparte li se permitea ca la plecare să ia cu ei și o bucățică de piatră. Multe au fost relatările legate de acest loc binecuvântat, dar cea mai impresionantă mărturie este cea a unui pelerin care a ajuns pe Muntele Măslinilor în anul 680, pe nume Arculf, care descria capela din acest loc într-un mod pe cât de simplu, pe atât de special: „O clădire rotundă deschisă spre cer, cu trei uși-portal pe latura sudică a acesteia. Seara se aprindeau cele opt lămpi care se aflau în ferestrele de pe latura dinspre Ierusalim”. Am trăit și noi sentimentul deschiderii spre cer, pentru ca înserarea să ne găsească în așteptarea luminilor dinspre cetate.

Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”

Așteptarea noastră nu mai avea margini, cu toții dorindu-ne să îngenunchem în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”, icoană care aduce multă alinare, acolo, în Biserica Înălțarea Domnului. Acest așezământ aparține Bisericii Ruse, fiind lăcașul de slujire al obștii monahale formate acolo. Începând cu anul 1906, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a recunoscut în mod oficial mănăstirea, pentru ca numai după un an de zile obștea să numere în jur de o sută de viețuitoare. Așezământul nu mai seamănă întru totul cu vechiul lăcaș de închinare, acesta extinzându-se cu un corp de chilii, un atelier de pictură și unul de broderie. Mănăstirea rusească a Înălțării Domnului este ușor de identificat de pelerini, datorită unui turn care poate fi zărit de la mari depărtări. Frescele de o frumusețe aparte de pe pereții mănăstirii au fost pictate chiar de măicuțele care au viețuit aici. Mănăstirea păstrează și astăzi numeroase icoane deosebit de frumoase, precum și moaște ale mai multor sfinți. Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”, pe care cu toții ne doream să o atingem, se află chiar lângă Sfântul Altar și pe care creștinii de pretutindeni o venerează, pentru că multe minuni a săvârșit de-a lungul anilor. Cele 30 de maici care viețuiesc astăzi acolo au venit în timp din Rusia, Arabia, România, Germania, Estonia și chiar din Australia.

Pentru toți creștinii, sărbătoarea Înălțării Domnului păstrează aceeași lumină a veșnicei Învieri, lumină care sporește semnificația spirituală a locurilor, amplificând mesajul biblic. Cele două lăcașuri de închinare, având hramul acestei sărbători, poartă binecuvântarea Înălțării Mântuitorului din locul peste care se cerne aerul proaspăt printre măslinii de pe Eleon. (Reportaj realizat de Mariana Borloveanu și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 13 iunie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente