Clerici şi teologi prahoveni în temniţa comunistă (II)

Gheorghe Diţă s-a născut la 15 noiembrie 1919, în Deagurile, jud. Argeş. A urmat Seminarul Central (1930-1939) şi Facultatea de Teologie (1939-1944), obţinând licenţa în 1945. În 1943-1944 urmează Seminarul Pedagogic „Titu Maiorescu“ din Bucureşti. În 1937 este recrutat de preotul profesor Duminică Ionescu în mănunchiul de prieteni „Decebal“ din Seminarul Central, după un timp ajungând şef FDC pe şcoală. Ca pedagog la seminar şi student la Teologie activează în Legiune, de pildă ca membru al „Serviciului de ordine studenţească“. Nu este reţinut de autorităţile anto­nesciene, iar pentru a nu se mai implica în politica legionară, încă din timpul facultăţii, ajunge diacon pe seama Mănăs­tirii Bistriţa-Vâlcea (noiembrie 1942-ianuarie 1946), apoi preot la Bodeşti-Vâlcea (iunie 1946-decembrie 1947). După 15 decembrie 1947 slujeşte la parohia prahoveană Drăgăneşti. Teologul Ilie Ţintă s-a născut la 23 decembrie 1921, în Amara, jud. Ialomiţa.

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente