Cazul asupra căruia ne vom opri astăzi este un alt exemplu de samavolnicie a autorităţilor comuniste la adresa unor clerici şi teologi ortodocşi, cărora în anii obsedantului deceniu poate că doar speranţa le mai rămăsese într-o eventuală schimbare de regim politic în România. Iar această speranţă era alimentată de evenimentele care se petrecuseră la Budapesta în anul 1956, cu tot eşecul provocat de trupele de ocupaţie sovietică. Abuzul autorităţilor comuniste se greva pe un scenariu pus la cale de partidul conducător şi aplicat cu exces de zel de braţul înarmat, adică Securitatea. Pe scurt, scenariul era următorul: după eliberările din 1954-1955, determinate în special de intrarea României în ONU pe fondul unei destinderi internaţionale şi a denunţării parţiale a crimelor staliniste, potrivit mai-marilor din partidul comunist, deţinuţii aflaţi acum în libertate şi oricum mereu suspectaţi de activitate subversivă erau văzuţi ca uneltitori la adresa regimului „democrat-popular“.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.