Clerici şi teologi prahoveni în temniţa comunistă

Cazul asupra căruia ne vom opri astăzi este un alt exemplu de sa­ma­volnicie a autorităţilor comu­nis­te la adresa unor clerici şi teologi or­todocşi, cărora în anii ob­se­dan­tu­lui deceniu poate că doar spe­ran­ţa le mai rămăsese într-o e­ven­tu­ală schimbare de regim politic în România. Iar această speranţă era alimentată de evenimentele care se petrecuseră la Budapesta în anul 1956, cu tot eşecul pro­vo­cat de trupele de ocupaţie so­vie­ti­că. Abuzul autorităţilor comuniste se­ greva pe un scenariu pus la ca­le de partidul conducător şi apli­cat cu exces de zel de braţul înar­mat, adică Securitatea. Pe scurt, scenariul era următorul: după eliberările din 1954-1955, deter­mi­nate în special de intrarea Ro­mâ­niei în ONU pe fondul unei des­tin­deri internaţionale şi a de­nun­ţă­rii parţiale a crimelor staliniste, po­trivit mai-marilor din partidul co­mu­nist, deţinuţii aflaţi acum în li­ber­tate şi oricum mereu sus­pec­taţi de activitate subversivă erau vă­zuţi ca uneltitori la adresa re­gi­mu­lui „democrat-popular“.

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente