Catedrala Sf. Sava – simbolul statului, tradiţiilor, independenţei naţionale şi celei religioase

Robia poporului sârb sub dominaţia otomană a durat cinci veacuri[1]. Faima regatului Nemanici s-a sfârşit, însă a rămas Biserica Ortodoxă şi credinţa în Mântuitorul Hristos, poporul sârb rămânând cu o avere nepreţuită: Mănăstirile înzestrate cu picturi frumoase şi manuscrise despre istoria sârbilor.

Cu toate acestea, nici un sârb nu poate uita cea mai mare durere şi jignire adusă de turci poporului sârb în anul 1594[2], când au ars moaştele Sfântului Sava, primul arhiepiscop al sârbilor[3]. Moaştele Sfântului se aflau în mănăstirea Mileşevo, aduse în anul 1237 din Târnovo, unde trecuse la Domnul Sfântul Sava, în anul 1235[4]. Turcii le-au adus din Mileşevo în Belgrad şi le-au ars în faţa mulţimilor pe colina oraşului, care se numeşte Vracear.

În anul 1894, după trei sute de ani de la arderea moaştelor Sfântului Sava[5], din dorinţa de a comemora acest eveniment, Mitropolitul Mihail[6] al Belgradului şi alţi o sută de oameni importanţi din Belgrad, formează Societatea pentru construcţia Catedralei Sfântul Sava de pe colina Vracear, având ca scop construirea unei Catedrale pe locul unde au fost arse moaştele sfântului. Catedrala urma să fie un simbol al Statului, al Bisericii Ortodoxe, al tradiţiilor, al independenţei şi identităţii naţionale şi religioase.

Societatea pentru construcţia Catedralei Sfântul Sava de pe colina Vracear a întocmit un statut regulamentar pentru construcţia Catedralei, format din 29 de articole, iar primul articol din statut preciza că Societatea pentru construirea Catedralei Sfântul Sava din Belgrad se formează pentru a îndeplini o doleanţă de veacuri a poporului sârb, de a avea o Catedrală naţională dedicată primului Arhiepiscop şi luminător al poporului sârb, Sfântul Sava[7].

Pentru a începe o Catedrală, membrii Societăţii au hotărât mai întâi să construiască o biserică-capelă, care se numea Biserica Sfântul Sava – Predecesoarea. Aceasta a fost construită în 57 de zile şi sfinţită pe 10 mai 1895.

În letopiseţul bisericii Sfântul Sava se spune că pământul pe care urma să fie construită Catedrala a fost cumpărat, iar o parte donat, în total fiind vorba despre o suprafaţă de 58518 m²[8].

În anul 1900, Adunarea Naţională declară prin lege că viitoarea Catedrală va fi simbolul naţional al tuturor sârbilor, iar în anul 1911 preşedintele consiliului municipal Liuba M. Davidovici hotărăşte locul unde va fi construită viitoarea Catedrală[9]. Locul ales pentru construirea Catedralei-Simbol a poporului sârb este unul foarte potrivit: pe o colină aflată într-o poziţie centrală spre care converg câteva bulevarde largi, din perspectiva cărora privind se vede ridicându-se din depărtare o biserică măreaţă, impunându-se vederii, fără a fi căutată. Este un loc care oferă Catedralei posibilitatea de a ocroti întreg oraşul, asigurându-i adevărata linişte de care are nevoie. Este locul care face Catedrala să fie văzută din toate părţile oraşului.

Ideea construirii unei catedrale naţionale este întâlnită pentru prima dată în anul 1878 în scrierile judecătorului Sreten Popovici[10]. Însă, abia în data de 13 mai 1905 are loc primul concurs pentru proiectul viitoarei Catedrale. Condiţiile pe care trebuiau să le îndeplinească arhitecţii în proiectele pe care urmau să le prezinte erau următoarele: Catedrala trebuie să fie reprezentativă, monumentală, să fie în stil bizantino-sârbesc, să aibă suprafaţa de 2000 – 2500 de m², să fie prevăzută cu sistem de încălzire şi să aibă clopotniţă separată[11].

La concurs s-au prezentat cinci proiecte, însă, din lipsă de specialişti în domeniul arhitecturii, aceste proiecte au fost trimise în 1906, spre consultare, corectare şi îmbunătăţire Academiei de arte din Petersburg, în Rusia Ţaristă. Comisia de aici a hotărât: având în vedere importanţa Catedralei nu putem să vă recomandăm nici unul din proiectele prezentate[12].

După începerea războiului bulgaro – sârb din anul 1912[13], urmat de Primul război mondial, nu au fost găsite posibilităţi de a organiza un alt concurs, iar proiectul a fost sistat. Abia după încheierea Primului război mondial şi eliberarea Serbiei de armatele străine, în 1920 se formează o nouă Societate pentru construirea Catedralei Sfântul Sava, în fruntea acesteia fiind Patriarhul Dimitrie[14].

În anul 1926 se anunţă un nou concurs la care sunt chemaţi arhitecţi din toată Jugoslavia. Condiţiile pentru proiect erau următoarele: Catedrala să fie în stil bizantino-sârbesc contemporan, să aibă o capacitate de 6000 de persoane şi o suprafaţă de 3000 m². La concurs au fost prezentate 22 de proiecte. Comisia a hotărât că nici un proiect nu satisface întru totul cerinţele, de aceea nu a fost acordat locul întâi şi locul trei, iar câştigătorul locului doi şi al concursului a fost Bogdan Nestorovici, acesta urmând să colaboreze cu Alexandru Deroko[15].

În anul 1930, la cârma Bisericii Ortodoxe Sârbe este ales Patriarhul Varnava[16]. La şedinţa cu membrii Societatăţii pentru construirea Catedralei Sfântul Sava acesta a precizat câteva aspecte importante pentru Catedrală: pentru construirea Catedralei s-a stabilit planul, dar rămâne de găsit specialişti cu renume care să ne facă prototipul catedralei sfântului sârb. Dorim să fie din marmură, să iasă în relief, frumos decorată, iar mozaicul şi fresca să redea toată istoria noastră, viaţa şi evenimentele importante…[17]. În perioada Patriarhului Varnava nu s-au stabilit decât specialiştii care vor relua lucrările Catedralei.

Construcţia Catedralei începe în 1935, iar la 10 mai 1939[18], ziua în care se împlineau 345 de ani de la arderea moaştele Sfântului Sava, Patriarhul Gavriil Dojici[19], împreună cu regele Petru al II-lea Karagiorgevici şi cu participarea multor credincioşi au pus Pisania pe piatra de temelie cu inscripţia: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în perioada domniei binecredinciosului domnitor Petru al II-lea Karagiorgevici şi a guvernului regal, cu binecuvântarea Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Patriarh Gavriil al Serbiei şi participarea mulţimilor de credincioşi se sfinţeşte astăzi, 10 mai anul mântuirii 1939, această temelie începută a catedralei mitropolitane în cinstea şi pomenirea Sfântului Sava… Prin contribuţia binecredinciosului nostru popor şi prin râvna Societăţii pentru construirea Catedralei Sfântul Sava, se construieşte această Catedrală măreaţă pe colina Vraciar din Belgrad, pe locul unde au fost arse moaştele Sfântului Sava, ca monument vizibil şi veşnic, ca semn de profundă mulţumire a tot poporului nostru, primului Arhiepiscop, Învăţător, Luminător şi Renăscător al poporului sârb, bineplăcut lui Dumnezeu, întocmai cu Apostolii şi Sfântul Slovean, Sfântul Sava… spre binele Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, spre binecuvântarea şi prosperitatea casei regale şi a tot poporului nostru. AMIN[20].

De la reluarea lucrărilor de construcţie, în anul 1935, până la ocuparea Serbiei de către germani au fost ridicate zidurile până la aproximativ 7-11 metri. Odată cu declanşarea bombardamentelor germane asupra Belgradului la 6 mai 1941, au fost întrerupte toate lucrările[21], iar locul a fost folosit de armata germană ca parc auto. După încheierea războiului în anul 1944, construcţia este ocupată de către partizani şi armatele sovietice, fiind folosită tot în calitate de parc auto, iar mai târziu a fost folosită ca depozit pentru diferite întreprinderi.

În anul 1945, noua putere comunistă sechestrează tot terenul prevăzut pentru Catedrală, inclusiv biserica-capelă şi casa parohială[22]. În urma acestor evenimente nefericite, Societatea pentru construirea Catedralei Sfântul Sava se desfiinţează şi nu se va reînfiinţa până în 2001.

Odată cu venirea în fruntea Bisericii Ortodoxe Sârbe a Patriarhului Gherman[23] renaşte şi ideia construirii Catedralei simbol. După multe insistenţe pe lângă conducerea Jugoslaviei, abia după 88 de cereri oficiale către conducerea Statului, care au fost respinse de fiecare dată, în anul 1984 se ajunge la un acord de a relua lucrările de construcţie. În septembrie acelaşi an, Patriarhul Gherman numeşte pe profesorul Branko Peşici ca principal inginer constructor pentru continuarea proiectelor şi organizarea lucrărilor pentru Catedrala Sfântul Sava[24].

După jumătate de secol, duminică, 12 mai 1985, în interiorul zidurilor neterminate ale catedralei, după o curăţare şi pregătire deosebită, va fi săvârşită Sfânta Liturghie de către Patriarhul Gherman în fruntea unui sobor de 20 de ierarhi, 27 de preoţi şi 22 de diaconi. Imaginea acestui eveniment este redată de către inginerul principal Branko Peşici: mare agitaţie era pe 12 mai 1985 nu doar în Belgrad, ci în toata Serbia. Nu ne venea să credem că în sfârşit reluăm lucrările Catedralei, că puterea comunistă a cedat… Totul era pregătit pentru marea liturghie. Nori groşi s-au lăsat asupra Belgradului, aşteptam din clipă în clipă să înceapă ploaia. Mulţimi de oameni curgeau din toate zonele oraşului, catedrala era plină, şi toată zona din jurul acesteia la fel. Corul format din 300 de cântăreţi era pregătit pe podium… În clipa când a apărut Patriarhul Gherman înconjurat de 20 de arhierei, 27 de preoţi şi 22 diaconi, surprinzător a strălucit soarele, aducând o uşurare totală[25].

La această Sfântă Liturghie au participat foarte mulţi oameni: în Catedrală au intrat aproximativ 12 000 de persoane, iar în jurul ei erau aproximativ 80 000[26]. După Liturghie au fost sfinţite zidurile şi aşezată o noua pisanie. Iată textul pisaniei: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Noi, Gherman, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop de Peci, Mitropolit de Belgrad şi Karloviţ şi Patriarhul Biserici Ortodoxe Sârbe, împreună cu Arhiereii Bisericii Ortodoxe Sârbe am săvârşit Sfânta Liturghie azi, duminică, 12 mai 1985, şi am resfinţit temelia Catedralei-Simbol Sfântul Sava, demult începută (1935) în Belgrad, pe colina Vracear, în cinstea primului Arhiepiscop şi luminător sârb, ce prin această pisanie şi semnătură a noastră confirmăm[27].

Construcţia era pregătită pentru continuarea lucrărilor, iar la 14 aprilie 1986, în prezenţa Patriarhului Gherman, înconjorat de un sobor de ierarhi, s-a început turnarea betoanelor. Aceasta a fost prima schimbare fizică a Catedralei, prima creştere în înălţime. Primul salt în creşterea zidurilor a fost de 5 metri, arătând locuitorilor Belgradului, şi nu numai, că s-au reluat lucrările celei mai mari biserici sârbeşti din toate timpurile.

Strângerea de fonduri

Pentru realizarea acestui proiect măreţ al poporului sârb, de a avea o Catedrală-Simbol, Patriarhia Sârbă, împreună cu Statul, au organizat o campanie de informare. Aceasta avea ca scop informarea publicului în ceea ce priveşte proiectul Catedralei, precum şi atragerea sponsorilor şi donaţiilor pentru construcţia acesteia. De asemenea, erau organizate expoziţii cu viitoarea Catedrală şi conferinţe susţinute de către ierarhi, profesori şi arhitecţi, care vorbeau despre viitorul Simbol al sârbilor.

Prima conferinţă de acest gen a avut loc la Muzeul de Arte din Belgrad, în februarie 1988, iar la deschiderea ei au participat atât de multe persoane, încât nu mai încăpeau în interiorul Muzeului. A fost cea mai vizitată expoziţie de după cel de-al Doilea Război Mondial. Aceasta a fost deschisă de către Patriarhul Gherman şi de către directorul Muzeului, Boian Radoikovici. În cadrul acestei expoziţii a fost vândută şi cartea Catedrala-Monument Sfântul Sava de pe colina Vracear 1895-1988, scrisă de Branko Peşici, iar banii au fost donaţi pentru construcţia Catedralei[28].

Astfel de conferinţe au avut loc în toată fosta Jugoslavie: Belgrad, Kraguevaţ, Novi Sad, Niş, şi Pancevo, Serbia; în Podgoriţa, Muntenegru; în Dubrovnik şi Zagreb, Croaţia; dar şi pe la unele mănăstiri mai vestite din Serbia. Au organizat conferinţe şi în afara graniţelor Jugoslaviei: în Londra, Birminghen, Bedford şi Dabria din Marea Britanie; în Malmo şi Stockholm, Suedia; în Munchen, Dusseldorf şi Hildeshajm, Germania; în Zurich, Elveţia; în Viena, Austria; în Trieste, Italia; în Atena şi Tesalonic, Grecia; în Melbourne, Sydney, Adelaide, Canberra şi Brisbane, Australia; în Varşovia, Polonia şi în Moscova, Rusia. Aceste conferinţe, la care se participa în număr mare, aduceau venituri considerabile pentru construirea viitoarei catedrale.

La 25 mai 2002, în incinta palatului patriarhal din Begrad, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod se întruneşte şedinţa corpului central pentru continuarea lucrărilor la Catedrala Sfântul Sava. La această şedinţă a participat şi reprezentantul sârbilor din Statele Unite ale Americii – Kosta Papici, donând, din partea comunităţii sârbeşti de pe teritoriul Statelor Unite, suma de 80.000 de dolari americani[29].

În urma apelului făcut către cetăţeni de către premierul Serbiei, Zoran Djindjici, din 3 septembrie 2002 până în 8 octombrie 2002, pentru terminarea lucrărilor la faţada Catedralei Sfântul Sava s-au adunat 52 de milioane de dinari, echivalentul a 850 mii de euro[30].

Până în anul 1991 cei mai mulţi donau sume mari, însă anii de război şi celelalte greutăţi abătute asupra poporului sârb au făcut ca donatorii să contribuie cu sume mai mici. Profesorul şi inginerul principal, Branko Peşici, spunea la un moment dat: Dacă fiecare cetăţean sârb ar contribui cu doi dolari, ar fi suficienţi bani pentru terminarea Catedralei. Aceasta înseamnă că ajutoarele mici au o deosebită importanţă în construirea bisericii. Şi nu trebuie uitat că toate construcţiile mari, în special de biserici, sunt făcute în timpuri de criză[31].

Cele mai mari colecte s-au făcut în Arhiepiscopia de Belgrad şi Carloviţ, apoi pe teritoriul fostei Jugoslavii, iar a treia în ierarhie a fost contribuţia diasporei. Prin aceste donaţii se reflectă şi necesitatea spirituală a poporului pentru acestă Biserică-Simbol.

Amintim că lucrările Bisericii au fost reluate în 1985 pe temelia veche, existentă, iar de atunci până în 1991 s-au adunat bani în valoare de aproximativ 15 milioane de dolari americani[32].

Un rol important în construcţia Catedralei l-a avut Sociatatea pentru construirea Catedralei Sfântul Sava. Chiar dacă aceasta s-a dizolvat în 1945, se reînfiinţează în septembrie 2001 la iniţiativa primului ministru al Serbiei, Zoran Djindjici. De data aceasta membrii asociaţiei erau politicieni, bancheri şi întreprinzători privaţi. S-a convenit ca fiecare din cei prezenţi, 31 de membri, să contribuie anual cu două milioane de dinari, echivalent cu 32.260 de euro, în total un milion de euro pe an.

O altă formă de adunare a fondurilor pentru construcţia Catedralei a fost organizarea unei Seri de donaţie pentru biserica Sfântul Sava. Aceasta a avut loc pe 26 noiembrie 2002, în hotelul Intercontinental din Belgrad, organizată de ministrul cultelor, Voislav Milovanovici. Erau aşteptaţi peste o sută de antreprenori de stat şi privaţi. Intrarea pentru întreprinderi era de 300 mii de dinari (5000 euro), iar pentru cetăţeni 5000 dinari (80 euro), fiind adunaţi 112 milioane de dinari (1.800.000 euro). La această seară de binefacere a participat şi primul ministru, Zoran Djindjici, care era şi preşedintele Societăţii pentru construirea Catedralei Sfântul Sava. În cuvântul său, Djindjici a declarat: Orice s-ar întâmpla în anul care vine, Catedrala va fi terminată. Nici o criză nu poate încetini lucrările, iar proiectul va fi dus la bun sfârşit, indiferent de situaţia politică din parlament şi guvern[33]. Primăria Belgradului a acordat în anul 2002 un ajutor de 20 milioane de dinari (aproximativ 325 mii de euro), iar de la consiliul primăriei din Niş au primit 50 mii de dinari (aproximativ 850 euro).

O altă formă de a aduna bani pentru Catedrala-Simbol a Sârbilor a fost introducerea unui timbru de opt dinari, pentru toate coletele transmise prin poştă. Astfel, din 16 ianuarie până în 31 iulie 2006, s-au adunat 135,8 milioane de dinari sau 1,63 milioane de euro. În 20 august 2011, Guvernul sârb hotărăşte ca fiecare plic sau colet trimis prin poştă să plătească câte un timbru de 10 dinari pentru Catedrala-Simbol Sfântul Sava. În urma acestei hotărâri mai multă lume s-a împotrivit, însă Guvernul precizează că terminarea Catedralei Sfântul Sava nu ţine de credinţă, religie sau numărul de credincioşi, ci este un proiect naţional început în 1939 şi încă nefinisat[34].

Pentru finisarea interiorului, a mozaicului şi a frescei va fi nevoie de peste 30 milioane de euro, bani care vor fi plătiţi de Guvernul Federaţiei Ruse[35].

Consolidarea structurii vechi

Pentru a putea continua lucrările de zidire a fost nevoie, mai întâi, de consolidarea fundaţiei şi a construcţiei vechi. Au fost introduse armături şi turnate betoane sub temelia veche până la adâncimea de 12 metri. În zona altarului, a pronaosului şi a absidelor a fost schimbată toată fundaţia, întrucât s-a constatat că nu era din beton armat. S-a intervenit asupra proiectului şi s-au făcut extensii, hotărându-se ca pilonii care susţin cupola mare să fie separaţi de părţile mai mici ale Catedralei. De asemenea, s-a făcut canalizare şi sistem de aerisire. După toate aceste lucrări foarte importante s-au făcut pregătirile pentru cupolă. Catedrala este prevăzută să reziste la un cutremur de până la 8 grade pe scara Richter[36].

După multe cercetări şi studii s-a constatat că, din punct de vedere financiar şi tehnic, construcţia cupolei centrale era mai bine să fie făcută la sol, iar abia apoi să fie ridicată pe zidurile de rezistență ale bisericii, printr-un procedeu anevoios. Aceasta a fost construită în interiorul bisericii, având diametrul de 35 de metri, înălţimea de 28 metri şi o greutate de 4000 de tone. Cupola a fost ridicată la înălţimea de 40 metri pe parcursul a 20 de zile, în fiecare zi câte 2,5 metri, iar ultima ridicare a fost făcută de la 36,69 metri. Cupola a fost acoperită cu tablă din cupru şi a fost ridicată pe biserică de 16 macarale hidraulice. După ridicarea cupolei nu s-a mai intervenit asupra ei[37]. Aceasta e susținută de pandantive, o inovație testată prima dată chiar la Catedrala Sfânta Sofia, în timp ce cupolele adiacente, mai mici, îndeplinesc rolul unor arce butante, invenția mult mai târzie a stilului gotic.

Crucea mare, care a fost pusă pe Cupola centrală, are înăţimea de 12 metri şi greutatea de 4 tone. Pe acoperişul catedralei mai sunt patru cruci de 4,5 metri pe turle, opt de 3,5 metri pe turlele mai mici şi cinci cruci, tot de 3,5 metri, pe absida altarului. Toate aceste cruci sunt aurite, iar modelul crucii de pe cupola mare, în urma unei hotărâri din 22 septembrie 1988 a Sfântului Sinod, a fost numită Crucea Sântului Sava, model folosit de atunci pentru distincţii şi cruci pectorale[38].

După aceşti ani de muncă neîncetată la Catedrala mult dorită de poporul sârb, prin iscusinţa de care au dat dovadă inginerii şi muncitorii, construcţia externă şi internă era gata la roşu. Însă, din nefericire, atunci când s-a ridicat măreaţa Catedrală în centrul Belgradului şi când trebuiau concentrate toate privirile asupra ei, peste poporul sârb au venit alte necazuri. Se dezmembrează Jugoslavia, au loc războaie între fostele state Jugoslave, sancţiuni grele asupra statului, sărăcia pune stăpânire pe această ţară, o mulţime de refugiaţi caută adopost în ea, iar în final sunt bombardaţi de NATO şi SUA. Toate acestea au avut urmări negative şi asupra Bisericii Ortodoxe Sârbe, a constructorilor, şi chiar asupra continuării proiectului Catedralei Sfântul Sava.

Acoperişul, toate jghiaburile şi burlanele de pe Catedrală au fost efectuate de firma Drajici. Pe faţada bisericii, aranjat într-un mod arhitectonic, se văd 130 de deschizături: geamuri, rozete, deschizăturile de la clopotniţe, etc. Toate acestea împreună au o suprafaţă de 874 m². Construcţia tuturor acestor deschideri a fost făcută după o tehnică specializată din aluminiu eloxat de culoarea bronzului. Executarea şi montarea acestora a fost făcută de firma Tehnokoping, din Belgrad. Sticla a fost montată la geamuri de firma Zvezda, din Zemun.

La 16 iulie 1996, arhitectului principal, profesorul Branko Peşici, ca urmare a problemelor de sănătate şi a vârstei, îi este aprobată retragerea din cadrul proiectului. În acest sens primeşte o hotărâre a Sfântului Sinod prin care îi sunt adresate mulţumiri pentru contribuţia adusă cu succes la continuarea lucrărilor de construcţie, pentru realizarea, ridicarea şi montarea cupolei, pentru acoperişul şi geamurile montate, pentru acustica deosebită etc., amintindu-i că numele lui va rămâne în amintirea tuturor, pentru truda şi efortul depus la zidirea Catedralei-Simbol, iar lucrările au fost încredinţate academicianului Georgem Zlokoviciem[39].

Academicianul Zlokoviciem şi inginerul Stojkovici au insistat mult să fie schimbată cupola, susţinând că aceasta va cădea, însă nu au reuşit să convingă Sfântul Sinod şi cupola a rămas. Timp de trei ani nu s-a făcut aproape nimic, chiar putem spune despre Catedrala monumentală că a fost lăsată în paragină. O parte din tabla de pe părţile mai joase ale bisericii şi burlanele au fost furate, ploaia infiltrându-se în interiorul bisericii şi afectând pereţii cobora la temelie.

După 1990, Serbia se afla într-o perioadă dificilă[40], iar Patriarhul Pavel[41] a refuzat să facă învestiţii atât de mari în perioada războiului. După bombardamentele care au avut loc în Serbia, patriarhul care era un ascet, văzând sărăcia din ţară, zicea: lumea este înfometată, nu este potrivit ca să mă preocup acum de aşa lucrări măreţe. La argumentele aduse de premierul Serbiei, Zoran Djindjici, care a spus patriarhului că banii oricum se vor cheltui, iar Catedrala va rămâne neterminată, Patriarhul a binecuvântat continuarea lucrărilor. Aşadar, Djindjici a avut o contribuţie foarte mare în reluarea lucrărilor Catedralei.

În data de 3 septembrie 2002, Patriarhul Pavel, împreună cu premierul Serbiei, Zoran Djindjici, membri ai familiei regale şi reprezentanţi a 31 de întreprinderi, se întrunesc pentru a hotărî cum să izoleze faţada bisericii. Premierul a declarat că Exteriorul bisericii Sfântul Sava va fi gata până la împlinirea a două sute de ani de la prima răscoală, 2004[42]. Tot Djindjici a precizat că dimanica construirii Catedralei reprezintă simbolul situaţiei din ţară şi face apel către toţi cetăţenii, îndemnându-i să contribuie la finisarea lucrărilor: A venit timpul ca toţi reprezentanţii poporului nostru să contribuie la susţinera lucrărilor; decât să avem câteva sute de donaţii consistente mai bine este să avem câteva miioane de donaţii mici, să contribuie fiecare cu cât poate. Această Catedrală să fie averea fiecărui cetăţean al Serbiei, care trăieşte în ea, pe care o vom da moştenire copiilor şi nepoţior noştri… Dacă vom termina cu bine această biserică, va fi un exemplu că am început acest secol cu succes[43].

Faţada este placată cu marmură albă, adusă din Drama, Grecia. Parapetul până la înălţimea de 2 metri este din granit. Cantitatea de marmură albă folosită este de 10500 m², cu o greutate de 3000 de tone[44]. Faţada a fost finisată la 18 decembrie 2003.

Autorii Proiectului Catedralei

Între anii 1935-1941:

Athitectura: Prof. Arhitect Bogdan Nestorovici şi Prof. Arhitect Alexandru Deroko.

Constructor: Prof. Inginer Voislav Zagina.

Reluarea lucrărilor în anul 1985:

Arhitectura: Prof. Arhitect Branko Peşici.

Construcţia şi tehnologia: Ingineri constuctori – Voislav Marisavlevici, Duşan Arbaiter şi Milutin Marianovici.

Din anul 2000:

Arhitectura interioară: Arhitect Dragomir Aţovici.

Dimensiunile Catedralei

Vorbind despre Catedrala-Simbol Sfânul Sava din Belgrad putem afirma că este cel mai important monument al poporului sârb. Prin dimensiunile sale impunătoare, se află între primele zece biserici creştine din lume, iar între bisericile ortodoxe, alături de Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova şi Catedrala lui Isaac din Peterburg, sunt pe primul loc[45]. Prin designul şi spaţiul arhitectural, biserica este un obiectiv care intră în istoria arhitecturii contemporane moderne. Proiectul este în stil bizantino-sârbesc.

Arhitectul Bogdan Nestorovici şi academicianul Alexandru Deroko au realizat un proiect nemaiîntâlnit până atunci în arhitectura bisericească, unicat prin forma interioară, dintr-o singură încăpere, fără stâlpi de susţinere. Noul proiect din 1985 respectă forma generală a proiectului anterior, însă îşi lasă amprenta prin modernizarea construcţiei şi finisarea faţadei.

Cupola centrală este modificată faţă de proiectul anterior, dintr-o cupolă plată transformându-se într-o cupolă adâncă, care permite accesul interior şi exterior în jurul ei. Totodată este îmbunătăţită acustica catedralei prin montarea borcanelor în partea de jos a cupolei. Este îmbunătăţit sistemul de protecţie împotriva umezelii, care putea pătrunde din exterior. În loc de o cruce înaltă de 6 metri, pe cupola centrală este montată o cruce de 12 metri, iar pe celelate cupole sunt montate 18 cruci de dimensiuni diferite, toate aurite. Faţada este placată cu marmură albă, care are grosimea de 3 cm şi are un sistem de aerisire.

Catedrala are lungimea, de la răsărit la apus, de 91 metri, iar de la miazănoapte spre miazăzi de 81 metri, înălţimea de 68 metri, având pe cupolă o cruce de alţi 12 metri, în total 80 metri. Biserica ocupă o suprafaţă de 3.650 m² la sol, având şi 3 galerii la primul nivel de 1.276 m², iar la clopotniţe de 504 m². La nivelul doi există o galerie de 186m², iar sub aceasta şi sub cupolă există o altă galerie de 401 m². Suprafaţa exterioară a cupolei, pe unde se poate merge, are 160 m², iar cripta are 1800 m²şi o adâncime de 7 metri. În total, suprafaţa utilizată este de 7.382 m². Cubatura exterioară a bisericii este de 150.000 m³, iar cea interioară de 130.000 m³. În Biserică şi în galerii încap 12.000 de persoane, iar în cafas 800 persoane.

Biserica are 13 cupole, 5 semicupole-scoică şi 5 cupole mici deasupra altarului. Deschiderea cupolei centrale este de 36 metri în exterior şi de 35,15 metri în interior. Toate cupolele şi semicupolele sunt acoperite cu tablă de cupru. Cupola centrală este în formă de semicerc, cu tamburul format din 24 de geamuri. În ea sunt fixate 400 de borcane pentru acustică.

Catedrala are patru turle-clopotniţe, fiecare având scări, dar şi spaţiu prevăzut pentru lift. În turlele de la intrare sunt montate 49 de clopote de dimensiuni diferite, toate împreună cântărind 25 de tone. Cel mai mare clopot are diametru de 204 cm şi cântăreşte 6 128 kg, iar cel mai uşor clopot are diametru de 20 cm şi cântăreşte 11 kg. Clopotele au o precizie tonică bine definită. Fiecare are o armonie de 50 tonuri, iar toate împreună dau o culoare frumoasă sunetului emis. Sunetul este orientat de la apus spre răsărit, astfel îndemnând credincioşii să se apropie de altar[46]. Suma totală a clopotelor este de 330 mii de dolari americani. Fiecare clopot a fost donat bisericii şi are înscris numele donatorului pe el. Cel mai scump clopot a costat 110 mii de doari americani. Toate clopotele au fost turnate în Austria de firma Grasmair[47].

Biserica este luminată de 130 de geamuri, toate din cristal, care, împreună au 875 m². Cele 9 uşi mari, formate din două părţi, făcute din lemn de stejar alb, au dimensiunile de: 3,90 x 6,10 metri şi greutatea de 3,5 tone. De asemenea, există uşi spre apus, miazănoapte şi miazăzi, 4 uşi la clopotniţe şi 4 la ieşirea pe cupolă. Pardoseala este din plăci de granit de diferite culori, sub care este instalat sistemul de încălzire. În centrul bisericii va fi montat un policandru cu diametru de 30 metri. La subsolul Bisericii este cripta şi un depozit în suprafaţă de 1600 m².

Pictura Catedralei

Decoraţia interioară a Catedralei Sfântul Sava de pe colina Vracear va fi gata în 2022. Înteriorul celei mai mari Catedrale din Balcani va fi realizat din cel mai fin mozaic, în stil bizantino-sârbesc şi va avea o suprafaţă de 17.000 m². Lucrările vor fi efectuate de peste trei sute de specialişti ruşi şi bieloruşi, cu o bogată experienţă în domeniu, conduşi de cunoscutul academicianul Nicolai Muhin[48], cunoscut în spaţiul balcanic prin lucrarea făcută în Catedrala Mitropolitană din Zagreb.

Ultimele şi cele mai dificile detalii privind interiorul Bisericii Sfântul Sava au fost analizate la şedinţa care a avut loc la Academia de Arte din Moscova. Aici s-a hotărât ca această vastă lucrare să fie îndeplinită de specialişti ruşi, specialişti care au lucrat la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, care este şi model pentru catedrala din Belgrad.

Pe şantierul Catedralei din Belgrad vor lucra zilnic peste 300 de specialişti, iar lucrarea lor va fi cea mai mare de acest tip din Europa. Pictura va avea 572 de sfinţi sub bolţi, lucrările de decorare a pilaştrilor şi ornamentarea fiind începute în anul 2003. Specialiştii care se vor ocupa de mozaic vor face lucrarea în stil bizantino-sârbesc, fără influenţe moderne. Vor vizita mai întâi unele mănăstiri şi biserici din Serbia şi Muntenegru, ca să poată cunoaşte mai bine stilul picturii sârbeşti. Misiunea pe care o au nu este uşoară, deoarece trebuie să reprezinte toată istoria Serbiei şi cea universală, a Vechiului şi Noului Testament. Pereţii vor fi pictaţi cu peste 500 de sfinţi, mari duhovnici: sârbi, ruşi, georgieni, bulgari şi români. În cupola mare va fi redată icoana Învierii Domnului, iar în nava centrală, deasupra absidei atltarului, va domina icoana Pogorârii Duhului Sfânt[49]. Poporul sârb aşteaptă cu nerăbdare să vadă această Catedrală-Simbol terminată, dorinţa îndeplinind-se astfel de veacuri a acestui neam creştin ortodox.

Inaugurarea Catedralei Sfântul Sava

În perioada 8-10 mai 2004, la împlinirea a două secole de la Prima Răscoală sârbească din 1804, Biserica Ortodoxă Sârbă şi Primăria oraşului Belgrad au organizat slujbe, procesiuni şi concerte în amintirea primei răscoale, dar şi cu ocazia inaugurării Catedralei-Simbol Sfântul Sava.

În ziua de 10 mai 2004, cu ocazia sărbătorii Sfântului Arhiepiscop Sava, în Catedrală a fost oficiată Sfânta Liturghie de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu[50], înconjurat de toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Sârbe în frunte cu Patriarhul Pavel, dar şi ierarhi reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori[51]. Prezenţa impresionantă a membrilor altor Biserici surori, evidenţiază că astfel de evenimente sunt o bucurie pentru toată Biserica Universală.

Evidenţiăm faptul că un număr atât de mare de delegaţi ai bisericilor ortodoxe surori, şi nu numai, nu au mai fost pe teritoriul Serbiei din 1920, când Biserica Sârbă a fost ridicată, iarăşi, la rang de Patriarhie[52].

La sărbătoare au fost prezenţi şi membri ai autorităţilor locale şi centrale, în frunte cu Svetozar Marovici – preşedintele Uniunii Serbiei şi Muntenegrului, preşedintele Guvernului Sârb – Voislav Koştuniţa, primarul Belgradului – Nenad Bogdanovici, membri ai casei regale, dar şi membri ai altor culte şi religii de pe teritoriul Serbiei şi Muntenegrului.

După Sfinta Liturghie a fost inaugurată Catedrala-Simbol. După inaugurare a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru toţi cei căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două răscoale sârbeşti, iar la sfârşit a fost pusă piatra de temelie pentru viitoarea clădire a Patriarhiei Sârbe, care urmează să fie construită lângă această frumoasă biserică.

La sfârşitul acestei lucrări aş face o comparaţie între Serbia şi Federaţia Rusă. Fac această comparaţie între două ţări ortodoxe, care au cele mai mari Catedrale. Serbia are o populaţie de 7.120.666 de locuitori, fără Kosovo[53], şi cu o diasporă de aproximativ 4 milioane. Situaţia economică este una precară, cu puţine bogăţii naturale. Federaţia Rusă are o populaţie de 148.704.300 locuitori[54], cu o economie mult mai dezvotată decât Serbia şi cu foarte multe bogăţii naturale. Indiferent de raportul economic sau social al acestor state, ele au ceva comun, au câte o Catedrală-Simbol, iar aceste Catedrale sunt cele mai mari din lumea ortodoxă.

Aşadar, pentru ca un popor să aibă o Catedrală-Simbol nu este determinant numărul locuitorilor unui stat, nici nivelul economic al acestuia, ci importantă este dragostea şi respectul poporului faţă de trecut, prezent şi viitor, precum şi faţă de identitatea sa naţională şi religioasă, consolidată prin jertfele sfinţilor neamului. (Articol semnat de Pr. Pavel Goreanu de la Parohia Torino 3, Italia)

[1]Traducerile din această lucrare aparţin autorului.

[2] Протојереј Др. Радомир Поповић, Српска Црква у историји, Editura Академија Српске Православне Цркве за уметност и консервацију, Београд 2007, p. 333.Проф. Др. Рајко Веселиновић, Историја Српске Православне Цркве са народном историјом, Vol II, Editura Свети Архијерејски Синод Српске Православне Цркве, Београд 2010, p. 105. Moaştele Sfântului Sava au fost arse de turci în anul 1594, 27 aprilie/10 mai.

[3]Проф. Др. Рајко Веселиновић, Историја Српске Православне Цркве са народном историјом, Vol I, Editura Свети Архијерејски Синод Српске Православне Цркве, Београд 2010, pp. 113-115.

[4]Проф. Др. Рајко Веселиновић, Историја Српске… Vol II, p. 18.

[5] Бранко Пешић, Позив код Германа, în Вечерње Новости, 3 mai 2004.

[6]Протојереј Др. Радомир Поповић, Српска Црква…, p. 335; Mitropolitul Belgradului Mihail Jovanovici 1826-1898 a fost Mitropolit în perioadele 1859-1881; 1889-1898.

[7] Statutul Societăţii pentru construirea Catedralei Sfântul Sava de pe colina Vracear a fost aprobat prin actul nr. 1477 din 31 decembrie 1895al Ministerului Educaţiei şi Cutelor din Begrad.

http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Istorija/PocetakGradnje.htm, accesat la data de 20. 11. 2014.

[8] Бранко Пешић, Позив код

[9]Соња Влајнић, Пројекат дуг 129 година, înНедељни Телеграф, 1 аugust 2007.

[10] Ibidem.

[11] Бранко Пешић, Позив код

[12]Ibidem.

[13] Primul război balcanic din 1912 marca hotărârea popoarelor din Balcani (greci, bulgari, sârbi) de a împărţi definitiv şi ceea ce mai rămăsese din partea europeană a Imperiului Otoman. http://www.ipedia.ro/razboaiele-balcanice-754/, accestat la data de 20.11.2014.

[14]Проф. Др. Рајко Веселиновић, Историја Српске Православне Цркве са народном историјом, Vol III, Editura Свети Архијерејски Синод Српске Православне Цркве, Београд 2010, p. 259; Протојереј Др. Радомир Поповић, Српска Црква…, p. 335.Patriarhul Dimitrie Pavlovici (1846-1930) a fost ultimul Mitropolit al Belgradului (1905-1920) şi primul Patriarh al Biserici Ortodoxe Sârbe unite (1920-1930).

[15] Освећење темеља велелепног храма Св. Cаве, înГласник, revista Patriarhiei Sârbe, anul XX, 4/17 mai 1939, nr. 10-11, pp. 249; http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Istorija/PocetakGradnje.htm, accesat la data de 20. 11. 2014.

[16]Протојереј Др. Радомир Поповић, Српска Црква…, p. 335; PatriarhulVarnavaRosici(1880-1937) afospatriarhalSerbiei înperioada 1903-1937.

[17] Бранко Пешић, Позив код… “За израду плана решили смо да позовемо признате стручњаке који ће дати прототип за храма српског светитеља. Хоћемо да буде у мермеру, рељефима, украсима, у мазајку и фрескама изложена сва наша историја, зивот и догађаји…”.

[18]Соња Влајнић, Пројекат дуг 129 година, înНедељни Телеграф, 1 аugust 2007.

[19]Протојереј Др. Радомир Поповић, Српска Црква…, p. 335; Patriarhul Gavriil Dojici 1881-1950 a fost patriarh în perioada 1938-1950.

[20]Освећење темеља, pp. 248-249. „У име Оца и Сина и Светог Духа, за владе благоветног господара Петра Другог карађорђевића и Његовог Краљевског Намесништва, благословом и чинодејством Његове Светости патријарха српског Гаврила и многобројног народа освети се 10.маја љета Господњег 1939.овај темељ започетог саборног храма у славу и спомен Светог Саве…. пожртвовањем благочестивог нашег народа и ревносним руководством Друштва за подизање храма Светог Саве на Врачару подиже се овај величанствени храм у Београду на Врачару на месту где су спаљене чесне мошти Светитељеве као видан и вечити споменик дубоке захвалности свега нашега народа своме првом Архиепископу, Учитељу, Просветитељу и Препородитељу српском, великом Угоднику Божјем, Равноапостолу и Светитељу Словена Светом Сави…на добро наше свете православне Цркве, на срећу и напредак нашег узвишеног Краљевског Дома и целог нашег народа. Амин”.

[21]Соња Влајнић, Пројекат дуг 129...

[22]http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Istorija/PocetakGradnje.htm, accesat la data de 20. 11. 2014.

[23]Протојереј Др. Радомир Поповић, Српска Црква…, p. 335; Patriarhul Gherman Djorici (1899-1991) a fos patriarh al Serbiei în perioada 1958-1990.

[24] http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Istorija/PocetakGradnje.htm, accesat la data de 21. 11. 2014.

[25]Бранко Пешић, Комунисти најзад попустили, în Вечерње Новости, 4 mai 2004. “Велико узбуђење је било 12. маја 1985. у Београду и целој Србији. Нисмо могли да верујемо да најзад почињемо градњу храма, да је комунистична власт најзад попустила…Све је било спремно за велику литургију. Тамни облаци су се надвили над Београдом, стрепели смо да ће падати киша. Народ се сливао из свих крајева града, храм је био потпуно испуњен, Светосавски плато и простор око храма такође. Хор смештен на подијуму имао је око 300 певача… У часу када се појавио патријарх Герман са двадесет архијереја, двадесет седам свештеника и двадесет два ђакона, грануло је изненада сунце, на опште усхићење”.

[26]http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Istorija/PocetakGradnje.htm, accesat la data de 21. 11. 2014.

[27] Бранко Пешић, Комунисти најзад... „У име Оца и Сина и Светога Духа Ми Герман по милости Божјој православни архиепископПећки митрополит Београдско-Каровачки и Патриарх Српски са Архијерејима православне цркве одслужисмо свету литургију данас, у недељу, 12 маја 1985, и извршисмо ново освећењије темеља, давно започетог (1935) у Београду на Врачару, Спомен-Храма Светитеља Саве, првог српског Архијепископа и просветитеља, што овом Повељом и нашим потписима сведочимо“.

[28] Бранко Пешић,Светиње поново расте, în Вечерње Новости, 5 mai 2004.

[29] Срби из САД даривали 80.000 долара за завршетак Храма. http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Arhiva/Foto/2002-2.htm, acestat la data de 22. 11.2014.

[30] Динар по динар – Храм до 2004. године, http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Arhiva/Foto/2002-3.htm, acestat la data de 22. 11.2014.

[31]Ibidem, „Да два долара прилога од сваког Србина завршавају храм до краја. Значи, мали прилози чине велику и значајну своту за изградњу храма. Све највеће грађевине, првенствено црквене, готово увек су грађене у најтежим временима”.

[32] Ibidem.

[33] „Шта год да се деси у наредних годину дана, храм ће бити завршен… ниједна криза не може спречити наставак градње и да ће радови бити приведени крају без обзира на односе у парламенту и влади, рекао је премијер Владе Србије др Зоран Ђинђић”. Донаторска вечера у хотелу Интерконтинентал у Београду, 27 noiembrei 2002, http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Arhiva/Foto/2002-3.htm, accesta la data de 24. 11. 2014.

[34] M. D. Milikić, Uz Pošiljku i „dobrovoljni prilog” za izgradnju Hrama Svetog Save, http://www.danas.rs/danasrs/drustvo/uz_posiljku_i_dobrovoljni_prilog_za_izgradnju_hrama_svetog_save_.55.html?news_id=218405, accesat la data de 25. 11. 2014.

[35] Б. Влаховић – Р. Драговић, Руси дају 30 милиона евра за осликавање Храма Светог Саве, Вечерње Новости, 7 octombrie 2014. http://www.Новости.rs/naslovna/drustvo, accesat la 25. 11. 2014.

[36] Бранко Пешић,Светиње поново...

[37] Бранко Пешић, Свет упознао српског светитеља, în Вечерње Новости, 6 mai 2004.

[38] Бранко Пешић,Блиста златни крст, înВечерње Новости, 7 mai 2004.

[39] Ibidem.

[40] Соња Влајнић, Пројекат дуг 129...

[41] Протојереј Др. Радомир Поповић, Српска Црква…, p. 335; PatriarhulPavelStoikovici (1914-2009), afostpatriarhalBisericiiOrtodoxeSârbe înperioada 1990-2009.

[42] Храм добија фасаду, http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Arhiva/Foto/2002-2.htm, accesat a 22. 11. 2014. „Екстеријер Храма Светог Саве биће завршен на 200. годисњицу од Првог српског устанка, 2004. Године”,рекао је премијер Ђинђић.

[43]Ibidem, „Време је да се сви представници нашег народа укључе, да уместо неколико стотина великих прилога имамо неколико милиона малих, нека свако да колико мозе. Да овај Храм буде власништво свих грађана Србије који данас живе у њој и који ће га завештати нашој деци и унуцима… Ако завршимо овај храм успешно, нека то буде један од доказа да смо у овом веку кренули успешно”, рекао је премијер Ђинђић.

[44] Димензије и архитектонске карактеристикехрама Светог Саве на Врачару, http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Izgradnja/Arhitektura.htm, accesat la data de 25. 11. 2014.

[45] Бранко Пешић, Понос свих срба, înВечерње Новости, 9 mai 2004.

[46] Динар по динар-Храм до 2004. године, http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Arhiva/Foto/2002-3.htm, acestat la data de 22. 11.2014.

[47] Звона Храма Светог Саве, http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Arhiva/Foto/2001-5.htm, acestatladatade 22. 11. 2014.

[48] Б. Влаховић-Р. Драговић, Руси дају 30 милиона евра за осликавање Храма Светог Саве, Вечерње Новости, 7 octombrie 2014. http://www.Новости.rs/naslovna/drustvo, http://www.vesti.rs/Sveti-Sava/Rusi-daju-30-miliona-evra-za-oslikavanje-Hrama-Svetog-Save-2.html, accesate la 25. 11. 2014.

[49] Ibidem.

[50]Am avut ocazia să particip şi eu la aceaste zile de sărbătoare pentru Biserica Sârbă, pe atunci eram student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad. Am reuşit să iau binecuvântare şi de la Ierarhii Bisericii noastre.

[51]Din partea Bisericii Ortodoxe Române au fost prezenţi: IPS Teofan, pe atunci mitropolitul Olteniei şi PS Vincenţiu Ploieşteanul, pe atunci Episcop Vicar Patriarhal.

[52] Три дана молитве, http://www.hramsvetogsave.com/Hram/ser/Arhiva/Foto/2004-4.htm#bk2004_4_2, accesat la 29. 11. 2014.

[53] http://www.srbija.gov.rs/pages/article.php?id=59, accesat a data de 1. 12. 2014.

[54] http://www.scritub.com/geografie/Federatia-Rusa3213121314.php, accesat a data de 1. 12. 2014.

Comentarii Facebook


Știri recente