„Când se întâlnea cu o cruce, olteanul făcea popas”

Oamenii din Oltenia au obiceiul să ridice cruci la răscruci, la fântâni, la punţi, în mijlocul pustiului sau pe dealurile înalte din jur. Acolo unde satul nu avea biserică, crucea era cea care îi aduna şi le dădea un sfânt ocrotitor al comunităţii. Oamenii, când se întâlneau cu o cruce, făceau un popas, se aşezau la piciorul crucii şi vorbeau de ale lor. Pentru ei, crucile sunt puncte de reper şi de respect, spune Cătălina Velculescu, istoric literar şi cercetător ştiinţific.

Doamna Cătălina Velculescu, aveţi o carieră deosebită în spatele celor peste şapte decenii de viaţă. Cât de importante au fost momentele trăite la sat?

Eu m-am născut în Bucureşti, dar în fiecare vară veneam în satul bunicilor mei, Bălţaţi, din Mehedinţi, la sud de Strehaia. Satul este împărţit în trei, Bălţaţii de Sus, de Mijloc şi de Jos; o parte a lui este amintită în documente de la 1483, pe timpul lui Vlad Călugărul. Sub comunişti şi-a schimbat numele în Dumbrava. Pentru mine, matricea mea de gândire este dată de traiul în acest sat. Chiar plecată fiind din sat, tot timpul raportarea mea s-a făcut la acest sat.

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente