Numeroși credincioși din Capitală, dar și din împrejurimi, au răspuns chemării Sfântului Cuvios Antonie cel Mare de a fi prezenți ieri, de ziua sa, la Biserica domnească Curtea Veche, unde a fost săvârșită Sfânta Liturghie arhierească și unde Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură.
În ziua de prăznuire a ocrotitorului Bisericii Curtea Veche din Protoieria III Capitală, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un numeros sobor de preoți, consilieri patriarhali, protoierei, parohi de la alte biserici bucureștene și diaconi, informează „Ziarul Lumina”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat în cuvântul de învățătură că Sfântul Antonie cel Mare, pentru multa nevoință, fapte și viețuirea sa sfântă, a fost învrednicit de Dumnezeu cu multe daruri, nu atât de mult pentru sine, cât pentru slăvirea lui Dumnezeu și ajutorarea semenilor. Acest sfânt cuvios este considerat atât în Răsărit, cât și în Apus părintele monahismului, „nu pentru că a fost primul între monahi, ci pentru că a adunat în jurul său cei mai mulți călugări și pentru că a confirmat prin viața sa biruința duhului asupra gândirii trupești. El este învățător pentru toată lumea pentru că trăiește profund Evanghelia lui Hristos”, a arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Preafericirea Sa a precizat că monahismul reprezintă o altă formă de mucenicie. „Sfântul Antonie cel Mare, ca părinte al monahismului, rămâne în ceruri ca un mare luminător, dar și un mare rugător pentru cei care sunt nevoitori. El ne arată că monahismul este o altă formă de mucenicie, o altă formă de răstignire, nu o răstignire și mucenicie sângeroase, ci o mucenicie a ostenelilor. De aceea monahismul, sau viața călugărească, a mai fost numit mucenicia albă. O mucenicie nu prin sânge, ci prin sudoare, prin osteneală, prin nevoință. Sfinții cuvioși sunt imediat cinstiți după sfinții martiri pentru că există o iubire jertfelnică și în mucenicul smerit, și în călugărul smerit, care nu se laudă niciodată cu nevoințele sale, dar Dumnezeu le cunoaște. Monahul cu adevărat bineplăcut lui Dumnezeu este cel care arată prezența harului lui Dumnezeu în el prin răbdare, rugăciune, milostenie și răstignirea patimilor egoiste”, a evidențiat Întâistătătorul Bisericii noastre.
Nașterea și creșterea de prunci, o mucenicie
Desăvârșirea creștinului nu se săvârșește numai în pustie, prin lepădarea de lume, ci și în lume, în familie, prin împlinirea Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, între care și creșterea copiilor, care în vremurile sărace de azi, arăta Preafericirea Sa, reprezintă o mucenicie. „În Sfântul Antonie cel Mare avem modelul părintelui duhovnicesc care apoi a fost multiplicat într-o mulțime de sfinți monahi, dar și sfinți preoți de parohie. În lume, cei mai mulți oameni nu se mântuiesc în mănăstire, ci în parohie”, a mai spus Preafericirea Sa.
La final, Patriarhul României a oferit mai multe cărți liturgice și misionare Parohiei „Sfântul Antonie cel Mare” – Curtea Veche și a felicitat preoții slujitori pentru întreaga activitate. În semn de recunoștință și apreciere, pr. paroh Gheorghe Zaharia a oferit Preafericirii Sale o icoană cu chipul Sfântului Antonie cel Mare. De asemenea, credincioșii au primit din partea PF Părinte Patriarh Daniel câte o iconiță cu chipul Sfântului Antonie cel Mare.
