Hobiţa, localitate gorjeană aşezată la poalele Carpaţilor, are de povestit multe despre istoria poporului nostru. Situată la câţiva kilometri de fosta graniţă a Imperiului habsburgic de odinioară, această veche vatră de cultură şi spiritualitate ortodoxă a dăruit ţării, la anul 1876, în zilele de 19 ale lunii lui februarie, pe marele nostru sculptor Constantin Brâncuşi.
Despre trecutul satului în care a venit pe lume cel mai mare sculptor român vorbesc şi astăzi pomelnicele, păstrate cu sfinţenie la Sfintele Altare. Într-însele se aminteşte că, de prin 1560, Hobiţa avea statutul de sat slobozit sau „ohabă“, adică moştenire. Această mărturie este dată mai precis de un hrisov al lui Mihnea Voievod, care în 1584 îi înseamna astfel hotarul. În oglinda acestor documente, vatra lui Brâcuşi era văzută ca „luminiş de păduri dese“, „sat de moşneni, răzeşi şi clăcaşi pe moşiile Tismanei, cu podgorii şi cu păşuni stăpânite-n devâlmăşie“, „sat de păstori şi ciobani, cu minte ageră şi-nţeleaptă, de secole-nfrăţiţi cu cerul, munţii, apele, pământul şi drumurile, cu frumuseţea şi socoteala lor adâncă“.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
