Bogăţia nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când ne legăm de ea ca de ultima realitate, a spus Părintele Patriarh Daniel în predica rostită duminică. Când ne alipim sufletul atât de mult de cele materiale, grija pentru bogăţie robeşte sufletul nostru şi nu mai lasă în el loc pentru prezenţa lui Dumnezeu sau pentru legătura cu El, a adăugat Preafericirea Sa.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie duminică, 26 noiembrie 2017, în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.
În prima parte a predicii, Părintele Patriarh a făcut o paralelă între bogatul căruia i-a rodit țarina și cel prezentat în textul evanghelic din duminica a treizecea după Rusalii, care este un bogat evlavios şi moral, dar zgârcit şi nemilostiv.
Spre deosebire de bogatul «nebun» căruia i-a rodit ţarina şi care nu ştia unde să mai păstreze recolta bogată primită de la Dumnezeu într-un mod neaşteptat, bogatul din Evanghelia de astăzi nu este un bogat necredincios sau nepăsător cu privire la mântuirea sufletului său, a evidențiat Patriarhul Daniel.
Deci, este vorba aici de un bogat evlavios şi virtuos, care-şi pune întrebarea cea mai serioasă a vieţii omului pe pământ: „ce să fac ca să moştenesc viaţa de vecii” (Luca 18, 18).
Totuşi, tânărul acesta pare a fi un om nemulţumit cu viaţa pământească, nu pentru că ar fi sărac, nici pentru că ar fi trecut prin multe greutăţi, ci deoarece simte că omul este chemat să trăiască veşnic în iubirea veşnică a lui Dumnezeu, deoarece a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel Veşnic viu.
În acest sens, Mântuitorul îl învață că pe lângă toate faptele bune pe care le-a făcut îi mai lipsește una: Generozitatea sau dărnicia, adică milostenia sau ajutorarea săracilor.
Prin urmare, Evanghelia de astăzi ne atrage atenţia că nu este suficient să postim mult, să ne rugăm mult, să ne înfrânăm de la păcat, dacă nu suntem şi milostivi. De ce? Pentru că milostivirea ca iubire sfântă sau bunătate arătată fată de semenii noştri este începutul asemănării omului cu Dumnezeu Cel Milostiv, a explicat Patriarhul Daniel.
În continuare, Preafericirea Sa a subliniat faptul că Domnul Iisus Hristos acordă multă atenţie celor care caută desăvârşirea spirituală.
Părintele Patriarh a spus că Mântuitorul S-a bucurat când tânărul a pus întrebarea esenţială şi capitală a vieţii sale: „Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?” și „privind la el cu dragoste” a înţeles lupta lui interioară, dificultatea de a renunţa la ceea ce era până atunci idolul ascuns al vieţii sale, adică bogăţiile materiale.
Concluzia omiliei rostite de Patriarhul Daniel în duminica a treizecea după Rusalii ar fi aceea că numai prin dărnicie şi milostenie, averile materiale trecătoare devin comori spirituale veşnice.
De aceea, Preafericirea Sa a îndemnat la împlinirea faptelor de milostenie, spunând că averile nu se pierd când din ele se face milostenie săracilor, ci se transferă de pe pământ la cer, în înţelesul că milostenia sinceră şi smerită transformă averile materiale în lumina neapusă a faptelor bune, singura pe care omul o ia cu el în suflet când se mută la cer, după moarte, adică după despărţirea lui de lumea materială.
La final, Părintele Patriarh a mai spus că trebuie să-I cerem mereu ajutorul Părintelui Ceresc, mai ales în perioada postului, când trebuie să ne arătăm milostivi și darnici:
Să ne ajute Dumnezeu să înţelegem din Evanghelia de astăzi că, deşi adesea este greu, ne putem totuşi schimba felul nostru de a gândi, de a fi şi de a făptui, iar aceasta este cu putinţă dacă II chemăm pe Dumnezeu în ajutor.
Foto: arhiva ZL
