Azi vă invit să poposim împreună în bisericuţa de la Tisa-Silvestri (judeţul Bacău), pentru a ne mângâia sufletul şi ochii cu unele dintre cele mai calde şi mai frumoase înfăţişări ale lemnului cioplit.
La Tisa-Silvestri, primăvara nu s-a încumetat a se cuibări pe dealurile scormonite încă de vântoasele nărăvaşe ale iernii. Sus, pe culmea pe care stă de aproape trei veacuri biserica de lemn a satului, aerul te biciuie fără milă din toate părţile. Desenul cenuşiu al satului, lăsat în urmă de nemişcarea iernii, amplifică şi mai mult sentimentul de frig. Pe coclauri, prin vâlcele, câte-un smoc timid de iarbă dă semn că sub mantaua cenuşie de pe toată întinderea viaţa mocneşte, cătând puterea de-a ieşi să-şi primească mult aşteptata porţie de lumină.
Mai multe informații în Lumina de Duminică.
