Biserica „Sfântul Gheorghe” – Nou din Capitală, locul de odihnă al Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, se pregătește pentru numeroasele evenimente pe care le va găzdui anul viitor, când se vor împlini 300 de ani de la sfârșitul mucenicesc al Sfinților Brâncoveni.
Acestora le-a închinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române anul 2014. Până atunci, sfântul lăcaș este pregătit asemenea unei mirese în așteptarea nunții. În această atmosferă de entuziastă așteptare, credincioșii din parohie și din întreaga Capitală au participat astăzi, 16 august 2013, la slujba de hram, săvârșită de Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, după cum informează „Ziarul Lumina”.
După ce s-au închinat cu evlavie la mormântul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, credincioșii au rememorat, ascultând cuvântul de învățătură al ierarhului, pilda de viață a domnitorului martir și a familiei sale, care și-au vărsat sângele în mâinile turcilor otomani pentru credința și poporul lor la 15 august 1714. Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul a arătat că domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apariției Bibliei în limba română, prin demersurile unchiului său, domnitorul Șerban Cantacuzino, în anul 1688. A fost binecuvântat de Dumnezeu cu o domnie lungă, care a durat până în vara anului 1714, adică aproximativ 26 ani. „Domnia Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu rămâne în istoria culturii și spiritualității românești, remarcându-se prin echilibru și chibzuință, prin înflorirea culturii, spiritualității și a artelor, și printr-un spirit de pace, întrucât în întreaga lui domnie n-a cunoscut decât un scurt război”, a subliniat ierarhul.
Domnitorul și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Muntenia, dar și din Transilvania, oferind Bucureștiului o nouă academie domnească, transformând școala de la fosta Mănăstire „Sfântul Sava” în colegiu public cu o programă asemănătoare instituțiilor de grad superior din Occident. Tot el este cel care l-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit
Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărți în limbile română, greacă, slavonă, georgiană și chiar arabă. A ctitorit mai multe biserici și mănăstiri.
În acest sens, Preasfințitul Varlaam a amintit despre biserica Mănăstirii Hurezi, unde se vede exprimat în toată splendoarea lui stilul brâncovenesc; Biserica „Sfântul Gheorghe” – Nou din Capitală, care adăpostește mormântul domnitorului; Biserica „Sfântul Ioan” – Greci și biserica Mănăstirii „Sfântul Sava” din București, ambele demolate în vremea comunismului; Mănăstirea Mamu din Vâlcea; precum și cele trei biserici zidite de Sfântul Constantin în Transilvania, pentru a-i sprijini pe românii de acolo aflați sub presiunea celorlalte confesiuni creștine care își doreau din tot sufletul ca românii ortodocși să-și părăsească credința. Este vorba despre biserica din Ocna Sibiului, Biserica „Sfântul Nicolae” din Făgăraș și biserica Mănăstirii Brâncoveanu, „o mănăstire care a jucat un rol extrem de important în păstrarea credinței și identității ortodoxe românești din Transilvania”.
Preasfinția Sa a mai adăugat că Sfântul Constantin Brâncoveanu a susținut și Bisericile Ortodoxe din Orient, care în acea perioadă treceau prin momente extrem de grele din cauza stăpânirii otomane, mănăstirea de la Muntele Sinai, mănăstirile din Sfântul Munte Athos, din Grecia și din insulele acesteia, „arătând prin aceasta sentimentul unității ortodoxe răsăritene și faptul că s-a socotit pe sine un vrednic urmaș al foștilor împărați bizantini, chemat de Dumnezeu să sprijine credința și Biserica Ortodoxă, năpăstuită în Răsărit de către stăpânirea musulmană”.
Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul a relatat și tragicul sfârșit al domnitorului Constantin Brâncoveanu, al fiilor săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și al ginerelui său, sfetnicul Ianache. După ce a fost închis și torturat la Istanbul, din porunca sultanului Ahmet III, domnitorul și familia lui au fost executați pe 15 august, exact în ziua în care acesta împlinea 60 de ani.
„Sultanul i-a făgăduit viața în schimbul lepădării de credința ortodoxă, însă cu o fermitate și cu o demnitate cu totul excepționale, Constantin a refuzat oferta aceasta atât pentru sine, cât și pentru fiii săi, încurajându-i pe aceștia să primească martiriul pentru Hristos în vederea dobândirii vieții de veci”, a spus PS Varlaam.
Pentru această dârzenie întru credință și pentru întregul ajutor pe care l-a dat Ortodoxiei, Biserica l-a canonizat, împreună cu fiii și cu ginerele său, în 1992, cu ziua de pomenire pe 16 august, pentru a nu se suprapune cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 august.
La finalul Sfintei Liturghii, credincioșii prezenți la hram au putut audia un scurt concert al Coralei academice „Divina Armoniae”.
„Pentru viața parohiei noastre, cât și pentru creștinii din București, este un popas duhovnicesc deosebit pentru că s-au împlinit 299 de ani de când Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi și cu sfetnicul Ianache L-au slăvit pe Mântuitorul Iisus Hristos cu sângele lor mucenicesc. Mai este doar un pas, adică un an, până când vom prăznui tricentenarul Brâncovenilor. Noi, clericii, dar și credincioșii deopotrivă știm ce înseamnă pentru neamul acesta și pentru Biserica noastră contribuția esențială a acestui mare om de stat, care a condus Țara Românească atât de bine, încât a ținut țara și poporul său în bună pace și în bună înțelegere. El este cel care îi învață pe credincioșii care vin și cu lacrimi în ochi se roagă la mormântul lui din biserica noastră ca să îi ajute să treacă peste greutățile inerente vieții acesteia. El este cel care și pe noi, smeriții slujitori ai sfântului altar din acest lăcaș ctitorit de Măria Sa, ne învață cum să ducem la bună împlinire ceea ce am primit prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel să împlinim, și anume să pregătim biserica așa cum se cuvine pentru 2014 – Anul Sfinților Martiri Brâncoveni”, a spus părintele paroh Emil Cărămizaru.
