În Duminica a şasea după Paşti, 17 mai 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a adus bucurie enoriaşilor parohiei Chioag, Protopopiatul Marghita, venind în mijlocul lor şi binecuvântând lucrările de înnoire a bisericii parohiale cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, unde se ostenesc să afle calea spre Lumina mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, sub povăţuirea duhovnicească a vrednicului părinte paroh Adrian Florin Arvai, a precizat Pr. Cristian Rus.
Ierarhul a fost întâmpinat la biserica parohială de către copii îmbrăcaţi în frumoase straie populare tradiţionale din Bihor, de mulţime mare de credincioşi şi de oficialităţi locale şi judeţene. Apoi, Chiriarhul Oradiei, împreună cu soborul de preoţi şi diaconi, a oficiat slujba de binecuvântare a lucrărilor efectuate la exteriorul bisericii, urmată de Sfânta Liturghie arhierească.
În cadrul Sfintei Liturghii, după citirea fragmentului scripturistic duminical, referindu-se la cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos, „Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 9, 5), Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a subliniat principalele semnicaţii duhovniceşti ale minunii vindecării orbului din naştere, săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos: „În pericopa evanghelică pe care am ascultat-o cu toţii, foarte frumoasă, este vorba despre lumină, dar nu despre lumină în abstract, ci despre Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Lumina lumii. El Însuşi ni Se descoperă, la sfârşitul pericopei evanghelice, că este Fiul lui Dumnezeu, iar orbul pe care l-a vindecat Îl recunoaşte şi Îl mărturiseşte ca fiind Fiul lui Dumnezeu.”
„Pe orbul din naştere din pericopa evanghelică de astăzi, care niciodată nu a văzut lumina lumii, aflat în întuneric, Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu întrupat îl cheamă la lumină. Nu este singurul orb vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos, dar vindecarea orbului din naştere rămâne ca pildă pentru toţi orbii vindecaţi de Domnul Hristos, iar vindecarea sa miraculoasă este una dintre minunile multe şi mari săvârşite de El pe pământ.”
„Dar minunea cea mai mare pe care Domnul Iisus Hristos, Lumina lumii, a făcut-o, este, desigur, propria Sa Înviere din morţi, înviind a treia zi Trupul Său Care murise pe Cruce. Prin moartea pe Cruce şi Învierea cea de a treia zi, care a făcut să răsară lumină în întunericul mormântului, suntem chemaţi să înţelegem duhovniceşte, pentru că ne aflăm încă în perioada pascală, şi vindecarea orbului din naştere. El, Domnul Iisus Hristos, l-a adus pe orb de la întuneric la lumină. Dar El a venit în lume ca să scoată pe toţi oamenii din întuneric şi să ne aducă la Lumină. A venit să ne scoată din păcate şi patimi, care aduc mult întuneric în sufletele noastre. Mai mult decât atât, aşa cum ştim, primul om a căzut în păcat şi prin el, prin Adam, a venit în lume moartea, şi noi toţi murim şi mergem spre mormântul cel întunecat, care cuprinde fiecare trup omenesc în viaţa aceasta. Mormântul acesta plin de întuneric se luminează prin mormântul cel gol al Domnului Iisus Hristos din care răsare Lumina. De aceea, la slujba din noaptea Învierii, noi venim şi chemăm poporul: „Veniţi de primiţi lumină!”, din mormântul cel gol al lui Hristos. Deci, Domnul nostru Iisus Hristos a venit ca prin Lumina Sa să strălucească Lumina lui Dumnezeu, Lumina Vieţii şi, implicit, biruinţa vieţii asupra morţii în toate mormintele omeneşti.”
„Moartea este nu doar cea trupească, ci şi cea sufletească, ce este adusă în om de păcat. Şi din această moarte a venit Hristos Domnul ca să ne scoată pe noi. Din întunericul păcatului la Lumina lui Dumnezeu, din mormântul întunecat la Lumina Învierii Sale, pentru că în Ziua Domnului noi toţi vom învia. Aşadar, Domnul Hristos Se numeşte pe Sine Însuşi Lumină şi înţelegem prin aceasta că nimeni nu poate ajunge la Lumină decât prin Domnul nostru Iisus Hristos.”
„Aici este marea speranţă pe care Biserica o aduce lumii, prin credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, că toţi vom scăpa, atât de întunericul păcatului, prin puterea şi harul Duhului Sfânt, cât şi din moarte, prin biruinţa asupra morţii a Domnului Iisus Hristos, prin Învierea Sa cea de a treia zi. Odată cu venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, moartea, întunericul, păcatul, tot ceea ce înseamnă orbire duhovnicească, în primul rând, toate au luat sfârşit. Iar după Înălţarea Sa la ceruri, Domnul Hristos rămâne în permanenţă împreună cu noi, în mijlocul nostru, în Sfânta Sa Biserică, prin Trupul şi Sângele Său, prin Sfânta Euharistie, Taina constitutivă a Bisericii. Prin Sfânta Împărtăşanie, Domnul nostru Iisus Hristos, Lumina lumii, rămâne cu noi, să ne lumineze, să ne călăuzească spre limanul vieţii celei veşnice. De aceea, unde este Hristos nu mai este disperare, ci este speranţă, iar unde este speranţă este şi viaţă. Unde este viaţă acolo este Hristos, pentru că unde este Hristos, Viaţa noastră, acolo este Înviere, speranţa în propria noastră înviere.”
În cadrul slujbei, Părintele paroh Adrian Florin Arvai a fost hirotesit iconom pentru lucrarea pastoral-misionară desfăşurată în parohie, cât şi pentru strădaniile depuse în vederea restaurării şi înfrumuseţării lăcaşului de cult.
În cuvântul de bun venit adresat Ierarhului, părintele paroh a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru dragostea cu care a venit şi a binecuvântat ostenelile dreptmăritorilor creştini din Chioag. De asemenea, a mulţumit tuturor celor care s-au jertfit pentru înnoirea bisericii parohiale din această localitate.
La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe părintele paroh şi obştea dreptmăritorilor creştini din Chioag şi a înmânat diplome de apreciere celor care s-au evidenţiat în activitatea depusă în folosul Bisericii şi care au ajutat la realizarea lucrărilor de înnoire a sfântului lăcaş.
Localitatea Chioag este situată la aproximativ 40 km de municipiul Oradea, la poalele dealului Măgura, în zona terminală a Dealurilor Oradiei, de-a lungul cursului văii Almaşului, străbătut de drumul judeţean 767/A. Este atestată documentar din anul 1421 sub numele de „possesiones wolacchalis Kewagh” (posesiunea română Chioag). Actuala biserică din Chioag se află situată în centrul satului, pe înălţimea dealului numit ,,Dealul Popii”, fiind clădită între anii 1937-1939, practic reconstruită, pe amplasamentul şi structura altei biserici existente în acel loc, în vremea păstoririi preotului Aurel Lazăr.
