Arhimandritul Melchisedec Dumitriu şi genul epistolar (II)

Epistolele adresate de către arhimandritul Melchisedec Dumitriu protosinghelului Nicodim Ioniţă dau mărturie despre preocupările cărturăreşti şi toate celelalte ale monahilor din perioada dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Am creionat viaţa şi chipul fostului stareţ al Neamţului, arhimandritul Mitrofor Melchisedec Dumitriu, şi scoatem la iveală şi preocuparea sa pentru stilul epistolar. Stau mărturie slovele de final ale acestei scrisori ce o redăm în continuare:

SFNTA MĂNĂSTIRE NEAMŢU, JUDEŢUL NEAMŢ

18 August 1937

(…) De ce întrebi: Când se va face ziuă în suflet? Ţine-te drept şi e cea mai luminată zi. Nu i sâa strigat sfântului Pavel: Destul îţi este darul meu? Ce voieşti? Nu dori de cât să fii al Domnului. Închină-ţi lui toată fiinţa şi lasă-te condus de el. De ce ai nevoie a spune cuiva ruinarea ce ţi se pare că te cuprinde, când îi Domnul lângă sfinţia-ta? Te îndoieşti de asta?

Nu te las fără sfat, dar nu te las nici întrâun fel. De acolo vei veni când ţi se va părea că nu mai poţi răbda numai aici unde sunt sau unde voi fi. Să nu te sminteşti întru mine, vei mânca din ce-oi mânca eu, voi împărţi haina mea cu sfinţia ta, te-oi apăra şi ajuta să faci bine, numai să nu ieşi din hotarul celor ce le voi putea, spre a răspunde şi în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu şi de sfinţia ta şi de mine. Cât suntem sănătoşi şi voim să lucrăm, seceriş este.

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente