Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, îşi sărbătoreşte luni, 29 februarie 2016, ocrotitorul spiritual.
Înaltpreasfinţia Sa s-a născut în 18 martie 1955, în comuna Lopătari, jud. Buzău, din părinţii Vasile şi Rada Crăciun, la botez primind numele Costică; a urmat şcoala din localitatea natală, apoi Seminarul Teologic Chesarie Episcopuldin Buzău (1970-1975); Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1976-1980), cu licenţă în Teologie (1980); studii de specializare la Universitatea II din Strasbourg – Franţa (1981-1984), unde a obţinut doctoratul în Teologie, cu teza: Icoana şi frescele exterioare ale mănăstirilor moldovene – încercare de prezentare a raporturilordintre ele, echivalat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, în anul 1986; între timp, a fost tuns în monahism la mănăstirea Cio- lanu cu numele Casian şi hirotonit iero- diacon (1980); mai târziu, hirotonit ieromonah şi hirotesit protosinghel (1985), apoi arhimandrit (1987); tot în această perioadă, profesor la Seminarul Teologic din Buzău (1980-1981 şi 1984-1985); duhovnic şi asistent la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1985-1988); promovat inspector patriarhal la Bucureşti (1988-1990), perioadă în care a coordonat învăţământul teologic din Patriarhia Română; pentru scurtă vreme, şi slujitor la mănăstirea Antim din Bucureşti; la solicitarea arhiepiscopului Antim Nica a fost ales arhiereu-vicar, cu titlul Gălăţeanul, la Episcopia Dunării de Jos (12 februarie 1990), câteva zile mai târziu fiind hirotonit şi instalat la Galaţi (18 februarie 1990); în urma trecerii la cele veşnice a arhiepiscopului Antim, a fost ales episcop al Dunării de Jos (12 iulie 1994) şi instalat la Galaţi în 24 iulie 1994.
Între înfăptuirile sale amintim: redeschiderea Seminarului Teologic Sfântul Andreidin Galaţi, înfiinţarea Facultăţii de Teologie-Litere din cadrul Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi, înfiinţarea unei şcoli postliceale de învăţători, redeschiderea unui însemnat număr de mănăstiri, restaurarea Catedralei eparhiale şi a unor biserici de mir, zidirea de noi biserici; a organizat foarte bine asistenţa socială (situându-se, în acest domeniu, între eparhiile cu foarte bune rezultate); a reprezentat Biserica noastră în diferite întâlniri peste hotare; a pus bazele revistei eparhiale Călăuza ortodoxă; a publicat temeinice lucrări de teologie, iconografie şi istorie, între care pomenim: Poarta cerului (1999), Cetatea Sfântului Andrei (1999), Duh şi cuvânt (1999), Ancora veşniciei (2000), Mreaja cuvântului (2004), Candela credinţei (2005), întru lumina Ta (2007), Un patriarh ecumenic la Galaţi, Sfântul Atanasie Patelarie (2009); a iniţiat Anuarul eparhiei: Biserică, misiune, slujire (peste 10 volume) ş.a.; a publicat numeroase studii, articole, reportaje, pastorale în periodice bisericeşti din ţară şi străinătate; este membru în diferite asociaţii şi societăţi bisericeşti şi culturale atât la noi, cât şi în străinătate. (Informaţii preluate din volumul Dicţionarul ierarhilor români şi străini. Slujitori ai credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, Editura Basilica, Bucureşti, 2015)