Apostolul Toma devine un mărturisitor nu numai al Învierii lui Hristos, ci și al Dumnezeirii Lui

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit pe 14 aprilie 2013 în Paraclisul Sf. M. Mc. Gheorghe din Reședința Patriarhală, a explicat semnificațiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a II-a după Paști de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XX-lea, versetele de la 19 la 31, în care este prezentată arătarea Mântuitorului Iisus Hristos cel înviat din morți Sfântului Apostol Toma.

„Vedem că Sfântul Toma nu doar a mărturisit că Hristos a înviat din morți El Cel răstignit, ci a mărturisit Răstignirea Lui care pentru un evreu era un lucru neobișnuit. A văzut trup omenesc și a mărturisit pe Dumnezeu, izvorul vieții. A văzut trup limitat și a mărturisit pe Dumnezeu cel necuprins. A văzut trupul Celui răstignit și a mărturisit pe Dumnezeu Omul, pe Iisus Hristos Cel înviat din morți. Din om cu o credință șovăitoare, nedeplină, amestecată cu îndoială, Apostolul Toma devine un mărturisitor nu numai al Învierii lui Hristos, ci și al Dumnezeirii Lui”, a explicat Preafericirea Sa.

Credința este o comuniune vie a omului cu Dumnezeu

Patriarhul României a evidențiat și faptul că rodul credinței este dobândirea vieții veșnice: „Evanghelia de astăzi se termină cu aceste cuvinte Deci și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui. Prin aceasta vedem că rostul scrierii Evangheliei este întărirea credinței și cultivarea credinței, iar rodul credinței este dobândirea vieții veșnice. Cu alte cuvinte, când mărturisim credința noastră că Iisus Hristos Cel răstignit este Iisus Hristos Cel înviat și Iisus Hristos Cel înviat este Iisus Hristos Cel răstignit și mărturisim că El este Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor noi ne aflăm pe drumul sau pe calea dobândirii vieții veșnice. Credința nu este doar o simplă convingere intelectuală sau un simplu fenomen cultural, ci credința este o relație sau o legătură vie, o comuniune vie a omului cu Dumnezeu și această legătură vie a omului cu Dumnezeu îl ajută pe om să vadă cele nevăzute. Să vadă pe Dumnezeu Cel nevăzut, Făcătorul Cerului și al pământului prezent în creația Sa și să vadă în Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu pentru oameni. Credința este deci o vedere dincolo de vederea trupească. Fericiți cei care n-au văzut, dar au crezut înseamnă fericiți sunt cei care au darul credinței ca vedere duhovnicească a lui Dumnezeu cel nevăzut cu ochii trupești. Dumnezeu este nevăzut pentru că este necuprins. El este netrecător, nelimitat și nematerialnic”.

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a III-a după Paști sau a Mironosițelor.

Comentarii Facebook


Știri recente