Cu prilejul Anului comemorativ 2017, istoricul Adrian Nicolae Petcu publică în secțiunea Memoria Bisericii a Ziarului Lumina o serie de articole despre suferințele apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.
Redăm în continuare textul despre Pr. Nicolae Voicescu din Slobozia-Trăsnitu, judeţul Argeş, publicat în 10 mai 2017, în Ziarul Lumina.
S-a născut în 17 aprilie 1904 în familia preotului Ion Voicescu, din localitatea teleormăneană Slobozia-Trăsnitu, astăzi comuna Popeşti, judeţul Argeş. După obţinerea licenţei în Teologie la Bucureşti în anul 1931, tânărul Nicolae Voicescu a primit darul preoţiei pe seama parohiei din satul natal, slujind astfel alături de tatăl său.
Pentru a obţine un sprijin dinspre factorul politic, în vremea aceea necesar unei pastoraţii active, încă din 1928 tânărul preot Voicescu a intrat în rândurile Partidului Naţional Ţărănesc. Membru al PNŢ era şi tatăl său. În anii ‘30, Nicolae Voicescu a activat în PNŢ, ajungând în delegaţia permanentă a judeţului Teleorman. A activat inclusiv după al Doilea Război Mondial, în 1946 candidând pe listele PNŢ pentru Camera Deputaţilor.
Din aceste motive, în contextul anihilării liderilor PNŢ, în vara anului 1947, a fost vizat pentru arestare. A reuşit să se sustragă măsurii Siguranţei, refugiindu-se la o cunoştinţă din Bucureşti. În vara anului 1948 a revenit în parohie, dar era urmărit permanent de autorităţile comuniste. În noaptea de 15 spre 16 august 1952 a fost reţinut de Securitate şi trimis în anchetă, sub culpa şef de sector PNŢ.
Prin procesul-verbal al MAI nr. 17/1952 a fost trimis în detenţie administrativă pentru o perioadă de 60 luni. A cunoscut coloniile de muncă de la Centrul de Triere Bucureşti-Ghencea, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Văcăreşti (mai 1953, „pentru spitalizare”) şi Penitenciarul Galaţi (noiembrie 1953). În 21 ianuarie 1954 a fost eliberat.
S-a întors la parohia sa, în mijlocul familiei, dar era urmărit de autorităţile comuniste ca duşman al poporului. În data de 18 mai 1961 a fost arestat din nou şi trimis în ancheta Securităţii din Piteşti.
Alături de alţi cinci arestaţi, preotul Nicolae Voicescu a fost acuzat că s-ar fi întâlnit cu membrii fostelor partide istorice din localitate şi ar fi discutat despre durabilitatea regimului democrat-popular. Majoritatea interogatoriilor consemnate în anchetă reflectă obsesia Securităţii pentru aceeaşi culpă în scopul obţinerii de probe împotriva părintelui Voicescu.
Părintele nu a recunoscut nimic. În schimb, Securitatea s-a folosit împotriva lui de materialul considerat corp delict găsit la percheziţia domiciliară, adică literatura pe tema anticomunismului interbelic, războiului civil din Spania şi Calendarul pe 1937 al publicaţiei Isus Biruitorul, al Mişcării Oastea Domnului.
Astfel, prin Sentinţa nr. 11 din 12 ianuarie 1962 a Tribunalului Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, părintele Voicescu a fost condamnat la 8 ani de închisoare corecţională, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Ulterior, prin Decizia nr. 162 din 10 martie 1962 a Tribunalului Militar Bucureşti, Colegiul de recurs, sentinţa a fost casată şi s-a dispus rejudecarea cazului.
Prin Sentinţa nr. 373 din 30 mai 1962 a fost condamnat la 3 ani de închisoare corecţională. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (ianuarie 1962), Văcăreşti (aprilie 1962, „pentru spitalizare”), Jilava (decembrie 1962, în tranzit), Botoşani (decembrie 1962) şi Aiud (martie 1964).
În iunie 1963 a fost declarat inapt pentru muncă, iar la programul de reeducare din Penitenciarul Botoşani se arăta că participă, dar păstrează rezervă. În 17 mai 1964 a fost eliberat de la Aiud, cu precizarea că nu se poate întoarce la acelaşi loc de muncă, ci ca muncitor în construcţii sau în GAC”(Gospodărie Agricolă Colectivă – n.r.).
