An comemorativ 2017 | Părintele Ion Drăgoi din Nucşoara, martirizat de Securitatea comunistă

Dragoi-Ion-1959_w747_h373_q100

Părintele Ion Drăgoi este unul dintre clericii care au depus jertfa supremă pentru Ortodoxie în perioada de tristă amintire a comunismului. Prin Sentinţa nr. 107 din 19 mai 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele a fost condamnat la moarte prin împuşcare. Ordinul a fost dus la bun sfârşit în 18 iulie 1959, ora 23:45, fiind executat în incinta Peniten­cia­rului Jilava.

Aflaţi mai multe informaţii din articolul semnat de istoricul Adrian Nicolae Petcu, publicat în Ziarul Lumina din data de 16 octombrie 2017:

Părintele Ion Drăgoi s-a născut la 20 octombrie 1900, în comuna Vâlsăneşti, judeţul Argeş. După şcoala primară, urmează Seminarul Teologic de grad II (1923). La 15 decembrie 1925, Ion Drăgoi este hirotonit preot, iar la 20 decembrie 1926 numit la Parohia Nucşoara, jud. Muscel. În acelaşi timp avea să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti.

A fost unul dintre intelectualii de seamă ai comunei Nucşoara, contribuind mult la educarea sătenilor. „A fost un bun slujitor, slujea frumos, cânta frumos şi vorbea frumos…”, spunea fiul său Corneliu după 1990. În 1932, părintele Drăgoi aderă la politica Partidului Naţio­nal Ţărănesc, cu tradiţie în zonă, datorită originii lui Ion Mihalache. Antecedentele politice ale părintelui vor constitui un motiv, alături de altele, de a fi urmărit împreună cu familia de către Securitate. În martie 1949, după revenirea în Nucşoara a ofiţerilor deblocaţi Gheorghe Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu, se pun bazele grupului de rezistenţă ce avea să activeze în zonă. Coagularea acestui grup de rezistenţă anticomunistă s-a petrecut în casa Elisabetei Rizea şi în prezenţa preotului Ion Drăgoi.

Părintele avea rolul de confesor al celor care urmau să urce în munţi. La puţin timp, Securitatea face o descindere în Nucşoara, pentru a-i prinde pe luptători. Din acest motiv, la 19 iunie 1949, părintele se refugiază la rude din împrejurimi. La domiciliu, Securitatea l-a găsit pe fiul lui, Corneliu, pe care l-a arestat. Ulterior, în toamna aceluiaşi an, Securitatea a arestat-o şi pe prezbiteră, Elena Drăgoi. Astfel, Securitatea îl obliga pe părinte să se predea, ceea ce s-a întâmplat la 26 aprilie 1950. În anchetă, părintele a fost acuzat pentru participare la activitatea grupului de rezistenţă anticomunistă. În dosarul de anchetă se găseşte o singură declaraţie (probabil au fost mai multe) dată de preotul Drăgoi în legătură cu faptele sale. Aceasta poartă data de 28 mai 1950.

Prin Sentinţa nr. 1183 din 20 decembrie 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, preotul Ion Drăgoi a fost condamnat la 5 ani de închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Preotul Ion Drăgoi a cunoscut penitenciarele şi coloniile de muncă de la Jilava (noiembrie 1950), Aiud (februarie 1951), Valea Neagră (mai 1951), Gherla (iulie 1953) şi Poarta Albă (decembrie 1954). La 23 aprilie 1955 a fost eliberat. Revenirea acasă a fost bine primită de către credincioşii săi, după cum constatăm din relatarea făcută de un informator al Securităţii: „În seara de 26 aprilie a sosit la Nucşoara, de la închisoare, preotul I. Drăgoi, care a fost întâmpinat de lumea din Nucşoara aproape ca şi I. Arnăuţoiu. Între cei care l-au vizitat în acea seară acasă a fost şi chiaburoaica Verona Cusbescu. În ziua de 28 aprilie a.c., Drăgoi trecea pe şosea şi lumea care era la pomana răposatului I. P. Chelu, cum l-a văzut, a ieşit toată să-l întâmpine strigând: «Uite, [pe] părintele nostru!» etc. A ieşit şi preotul N. Andreescu cu lumea şi s-a sărutat în şosea cu Drăgoi. Astăzi Drăgoi n-a fost la biserică, exprimându-se că el nu va veni la biserică, ci va intra direct în slujbă”.

La parohie a revenit la data de 20 noiembrie 1955, după reabilitarea canonică venită de la Centrul eparhial. Deoarece avusese legături cu grupul de rezistenţă condus de către fraţii Arnăuţoiu, la 8 ianuarie 1959, părintele Drăgoi a fost arestat din nou, sub acuzaţia de „favorizare la acte de teroare”. A fost interogat asupra culpelor pentru care mai fusese anchetat în 1950. La proces, părintele Drăgoi a fost acuzat că „a îmbrăcat masca falsă a calităţii de preot în dosul căreia se ascundea chipul hâd al unor criminali josnici, pentru a lovi cu cruzime în oamenii cinstiţi. El a încercat să nege cu făţărnicie faptele lui, pentru a scăpa de pedeapsa dreaptă ce urmează să o primească, însă crimele lui au fost dovedite cu prisosinţă”.

Prin Sentinţa nr. 107 din 19 mai 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Ion Drăgoi a fost condamnat la moarte prin împuşcare. La 18 iulie 1959, ora 23:45, părintele Ion Drăgoi a fost executat în incinta Peniten­cia­rului Jilava.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

Hramul Bisericii Sfânta Ecaterina din Capitală. În ajunul sărbătorii a fost organizată o procesiune cu moaștele ocrotitoarei lăcașului de cult

Biserica Sfânta Ecaterina din București își va sărbători sâmbătă ocrotitoarea. Evenimentele prilejuite de hramul lăcașului de cult au debutat în această seară cu tradiționala procesiune. După acest moment, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al…