Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare este perioada liturgică care începe cu Denia din Sfânta și Marea Luni și se încheie cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Sâmbătă. Este ultima săptămână din perioada Triodului.
Această perioadă este unică în Biserică, atât din punct de vedere liturgic cât și duhovnicesc. Săptămâna Mare este diferită de cele 40 de zile de post care au trecut. Este cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii.
Se numește Săptămâna Mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârșit, și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru – Sinaxarul din Sfânta și Marea Sâmbătă
Fiecare zi din Săptămâna patimilor are o semnificație aparte
Conform Sinaxarului zilei din Triod:
- Sfânta și Marea Luni – se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos și de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.
- Sfânta și Marea Marți – se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.
- Sfânta și Marea Miercuri – se face pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul.
- Sfânta și Marea Joi – prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire și vânzarea Domnului.
- Sfânta și Marea Vineri – se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului.
- Sfânta și Marea Sâmbătă – prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad.
Săptămâna Patimilor are, prin Sfintele Evanghelii care se citesc în cadrul slujbelor care se săvârșesc, un pronunțat caracter eshatologic.
