Acasă la Dumnezeu, în bisericuța din Talpa

Continuăm periplul printre ctitoriile de lemn ale Botoșanilor, pentru a ajunge pe o altă fostă moșie boierească, la Talpa. Comunitatea de aici se mândrește cu una dintre cele mai frumoase bisericuțe vechi, ridicată, la 1777, de Teodor Volinschi.

Pe malul Siretului, nu departe de hotarul Sucevei, pe locurile ce au aparținut, odinioară, boierului Sandu Ioan Talpă, stă și astăzi, scoasă parcă dintr-o cutie a timpului, o gingașă căsuță a lui Dumnezeu. N-ai zice că anii au trecut de-a valma peste bârnele sale. Fragilitatea și trăinicia, într-o paradoxală alăturare, și-au dat mâna, înfrățindu-se pentru vecie. Căci, dincolo de duritatea lemnului cioplit, lăcașul oferă privirii ceva din delicatețea și răbdarea meșterilor ce i-au croit cu grijă „îmbrăcămintea”. Aproape două veacuri și jumătate s-au scurs de când pe moșia de la Talpa a răsărit, în mijlocul unei împărății de clorofilă, lăcașul ce servește și astăzi comunității. În jur, casele vechi au dispărut, altele s-au înălțat. Oamenii s-au petrecut unii pe alții în drumul către lumea celor drepți, moșia a trecut de la un boier la altul, veacuri de-a rândul au așezat peste sat ierni năprasnice și primăveri dătătoare de viață, totul transformându-se și mișcându-se în ritmul continuu al vieții. Numai bisericuța lui Volinschi, înveșmântată în platoșa-i de stejar, a rămas neschimbată, adăpostind, la vreme de pace, dar și de restriște, gândurile, rugile, neliniștile sufletelor locului. Mică, neînfricată, dârză – un scut al credinței statornice și un loc binecuvântat să aline dorul de Cer.

Ocrotit și îngrijit cum se cuvine, lăcașul se bucură astăzi de o înfățișare ce face cinste acestei comunități. În ultimii ani, bisericuța a trecut printr-un riguros și complet proces de restaurare, astfel încât va putea duce mai departe dulcea povară a anilor.

Ajutată să facă față timpului

Părintele Daniel Căliman a venit paroh la Talpa în anul 2000. În primii trei ani a slujit în bisericuța de lemn, aceasta fiind, pe atunci, singura din sat. „Era destul de degradată, însă nu se observa pe exterior, din cauza scândurii cu care era acoperită”, își amintește preotul.

Restaurarea lăcașului a început în octombrie 2010, lucrările fiind susținute financiar de Aspazia Cojocaru, originară din Talpa. Altfel, comunitatea de aici, împuținată și îmbătrânită, nu ar fi putut suporta costurile uriașe ale lucrărilor ce se impun în cazul unei biserici monument istoric. Procesul a fost unul complex și a vizat atât exteriorul, cât și interiorul. Practic, biserica a fost consolidată din temelii, bârnele au fost descoperite, interiorul refăcut, iar catapeteasma se află și acum în plină etapă de restaurare. „Toată biserica a fost subzidită, pentru a i se consolida temelia, iar pereții de bârne au fost încorsetați cu stâlpi de metal, astfel încât să nu se mai lase. Lambriul de la exterior a fost dat jos, ca bârnele să poată respira. Cele deteriorate au fost înlocuite. Tot lemnul a fost tratat împotriva carilor”, explică pr. Daniel Căliman.

Lucrările au fost efectuate cu toate avizele Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, cu sprijin și consultanță de specialitate. Ceea ce de puține ori se întâmplă în cazul unor astfel de monumente. La Talpa însă, parohul nu s-a abătut deloc de la litera legii. Așa se face că acum comunitatea se poate mândri cu un ansamblu arhitectural corect restaurat. „Bisericuța ar fi rămas poate la fel de șubredă și nimic din ce-am făcut nu ar fi fost posibil fără suportul financiar al doamnei Aspazia Cojocaru (n.r. – fost judecător la Curtea Constituțională a României), care s-a născut aici, la Talpa, și care și-a dorit mult să poată face ceva pentru biserica satului”, spune părintele Căliman.

Stilul arhitectural

Bisericuța cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la Talpa este construită pe talpă de stejar, din bârne încheiate la colțuri „în cheotori” și așezate pe o temelie de piatră de râu. Inițial, acoperișul era de draniță. În decursul timpului, aceasta a fost însă înlocuită cu tablă. Astăzi, acoperișul este din nou de șindrilă.

La început, lăcașul nu avea decât pronaos, naos și altar, pridvorul fiind o adăugire ulterioară. În timp, biserica a fost blănită la exterior cu un lambriu vopsit, pentru protecția interiorului, practică frecvent întâlnită în rândul lăcașurilor de lemn. Astăzi, după un proces riguros de restaurare, acest lambriu a fost dat jos, iar bârna poate să respire din nou. Lăcașul și-a recăpătat astfel înfățișarea dintru început. Iar ceea ce oferă ochiului e de o frumusețe de netăgăduit. În plus, reprezintă o mărturie prețioasă despre lucrul în lemn al meșterilor din urmă cu aproape două veacuri și jumătate, căci acum se pot observa cu ușurință îmbinările, felul în care lemnul a fost cioplit, se pot admira motivele sculptate – o înșiruire de discuri rotunde, ce mărginesc streașina construcției și care simbolizează soarele, lumina.

La interior se remarcă stâlpișorii sculptați ai peretelui despărțitor din naos și pronaos.

Reparații în decursul istoriei

De-a lungul celor aproape 250 de ani de existență, biserica nu a suferit refaceri și reparații foarte frecvent. Potrivit însemnărilor lui Nicu Filipescu Dubău, din Dicționarul Geografic al județului Dorohoi de la 1891, biserica de lemn de la Talpa ar fi fost reparată în 1860 de Ioan Volinschi, pro-prietarul de atunci al moșiei. De asemenea, în registrele parohiei se consemnează alte intervenții în anii â60 ai secolului trecut.

Însă, de departe, cele mai serioase lucrări s-au făcut din 2010 încoace, când biserica, declarată monument istoric, a fost supusă unei ample și complexe restaurări. Aceasta a vizat construcția în ansamblul său. „S-a decapat exteriorul și interiorul, descoperindu-se bârna originală, s-a tratat lemnul, partea de sub acoperiș a fost înlocuită, pentru că lemnul era destul de degradat, iar streașina a fost considerabil lărgită, pentru a proteja fundația de apă. Pereții de bârnă au fost întăriți cu stâlpi metalici, iar temelia a fost consolidată”, explică parohul de la Talpa.

De asemenea, pridvorul bisericuței a fost reconstruit după tiparul celui inițial, ca și clopotnița. Și interiorul a fost restaurat integral. Catapeteasma se află și acum într-un atelier de restaurare, fiind vizată pictura. Potrivit specialiștilor, aceasta este deosebit de valoroasă. „Catape-teasma este cea originală. Pictura era destul de degradată și nu puteam să o lăsăm așa. Acum se află la Muzeul Bucovina din Suceava, pentru restaurare. În timp, ea a fost repictată, iar specialiștii de la Suceava au descoperit, în urma expertizei, pictura originală. Vor fi readuse la viață cinci icoane, iar celelalte vor fi curățate. Am vrut să lăsăm martori aici, în biserică, să se poată admira ceva ce vine chiar de la începuturile bisericii”, spune pr. Daniel Căliman.

„Biserica noastră”

Așa numesc oamenii din Talpa bisericuța de lemn a străbunilor. Cu ea s-au trezit. Aici s-au botezat, s-au cununat, iar în cimitirul din jurul lăcașului li se odihnesc strămoșii. „Sunt foarte legați de ea, poate și pentru faptul că până în 2003, când s-a construit biserica nouă, a fost singurul loc în care s-au rugat. Au fost însă ierni când am slujit numai aici, fiind foarte frig în cea de zid. Altfel se simțeau «în biserica noastră», cum o numesc ei”, povestește părintele Căliman.

Lucrările de restaurare au fost finalizate încă de anul trecut, însă bisericuța așteaptă, primenită de sărbătoare, podoaba cea mai de preț a interiorului: catapeteasma. După ce și aceasta va fi așezată la locul ei, lăcașul își va recăpăta duhul și frumusețea pe deplin.

Intenția parohului este de a o amenaja ca un muzeu al satului, dar un muzeu viu, în care să se slujească măcar o dată pe lună. „E marea mea dorință. Pentru că am slujit în primii trei ani aici; e locul în care m-am format ca preot. E foarte intim, te simți într-un fel special†¦”, consideră parohul. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 26 iulie 2013, semnat de Otilia Bălinișteanu)

Comentarii Facebook


Știri recente