Studii la Seminarul Teologic la Galați, abs. În 1920, Facultatea de Teologie din București (1920-1924). Preot paroh la Rotari, în jud. Prahova (1925-1935), la Biserica „Sf. Ecaterina” din București (1935-1943), consilier cultural la Arhiepiscopia Bucureștilor (1942-1943); rămas văduv în 1942, a fost călugărit la Mănăstirea Neamț, cu numele Iosif, și hirotesit protosinghel; ales arhiereu vicar patriarhal la 3 decembrie 1943, cu titlul „Sinaitul”, și hirotonit la 19 decembrie; la 15 ianuarie 1944, ales episcop al Argeșului; după desființarea eparhiei, a fost ales de Sf. Sinod, în februarie 1949, episcop al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, păstorind până la moarte. Ca ierarh a fost preocupat de restaurarea monumentelor bisericești din eparhie și de ridicarea unor noi locașuri de închinare. A publicat broșuri de zidire sufletească, articole, pastorale și predici în periodicele bisericești. A trecut la Domnul la data de 19 iunie 1984 în Râmnicu Vâlcea.
5 decembrie 1896 – S-a născut în Puțeni (azi Valea Mărului), jud. Galați, Episcopul Iosif Gafton (din botez, Ioan)
