În prima sa scrisoare pastorală de Crăciun din 1986, Patriarhul Teoctist scoate în evidență faptul că Nașterea Domnului arată cât de mult ne iubește Dumnezeu și cât de mare este prețul vieții omenești înaintea Lui.
1. „Ce poate înaripa cugetul către înțelesul adânc și tainic al vieții; ce poate învăpăia inima către valoarea și apărarea vieții, a respectului cuvenit acestui dar dumnezeiesc, decât imaginea Pruncului, a acestei noi și curate făpturi firave, menite să dea strălucire chemărilor nobile ale ființei umane”?
2. „Nașterea Domnului face ca zăgazurile de taină ale vieții să fie înfrânte, ca lumina cunoștinței lui Dumnezeu să lumineze sufletul și ca depărtarea dintre Dumnezeu și om, ca urmare a păcatului, să fie desființată prin arătarea dragostei lui Dumnezeu în faptul Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos”.
3. „Din această comoară pururea strălucitoare a Nașterii Domnului nu lipsesc bătrânele și străvechile noastre colinde de Crăciun, ofranda cea nemuritoare a sufletului strămoșilor noștri din toate ținuturile românești, mărturii grăitoare ale credinței lor curate, ale unității de grai și de simțire și ale statorniciei lor, fără întrerupere, pe vatra lor părintească din adâncul vremurilor”.
4. „Venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos în trup și cu înfățișare asemenea nouă, la plinirea vremii (Gal. 4:4), ne-a arătat nu numai cât de mult ne iubește Părintele ceresc, ci și cât de mare este prețul vieții omenești înaintea lui Dumnezeu”.
5. „La sărbătoarea Nașterii Domnului, glasul credincioșilor se unește cu acela al îngerilor și în această înfrățire slăvită și de pietate ne încredințăm cu totul lui Iisus Mântuitorul și Îl rugăm să aducă pace pe pământ, să reverse valurile de bunăvoire între oameni”.
View this post on Instagram
Foto: arhivă Basilica.ro
