20 D Înainteprăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului; † ) Sf. Grigorie Decapolitul; Sf. Mucenic Dasie; Sf. Proclu, Patriarhul Constantinopolului (Duminica a 26-a după Rusalii)

1. Sfântul Grigorie Decapolitul

Acest Sfânt s-a născut şi a crescut în sud-estul Asiei Mici, în Irinopole, una din cele zece cetăţi din Decapole, în Isauria, din părinţi dreptcredincioşi, Serghie şi Maria, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane, sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). A fost dat la carte din fragedă vârstă şi, având aplecare spre cele dumnezeieşti şi învăţând bine, citea pe la biserici. Deci, dacă a ajuns la vârsta tinereţii, părinţii se pregăteau să-l însoare, dar el s-a despărţit de cele lumeşti, mergând la o mănăstire, unde se afla egumen Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său după mamă, care i-a fost lui adevărat părinte duhovnicesc. În acea mănăstire a vieţuit fericitul Grigorie vreme de 14 ani, pecetluindu-şi viaţa cu tot folosul duhovnicesc al nevoinţelor călugăreşti şi după ce s-a pregătit cu sârguinţă a început a umbla din loc în loc, prin mijlocul credincioşilor din sate şi din oraşe, îmbărbătându-i spre mărturisirea dreptei credinţe în lupta pentru sfintele icoane.

Lungă şi plină de primejdii a fost călătoria aceasta a Sfântului Grigorie, întru care s-a arătat şi mare făcător de minuni, că a trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungând până la Roma, unde a zăbovit mai multă vreme. A mers, apoi, în Siracuza Siciliei şi a ajuns, de asemenea, şi la biserica Sfântului Mina din Tesalonic, unde a primit şi darul preoţiei. Mergând către Bizanţ, a ajuns în cele din urmă la muntele Olimp. Şi mulţime multă de eretici a adus la calea credinţei şi a fost creştinilor de mare folos. Deci, urcându-se în munte şi îmbolnăvindu-se, a înţeles că i s-a apropiat sfârşitul. A plecat atunci la Constantinopol, unde se afla unchiul său, Simeon, închis în temniţă pentru sfintele icoane, şi, închinându-se lui, s-a săvârşit cu pace, în anul 842. Trupul lui n-a putrezit însă, ci s-a dovedit purtător de mari daruri şi s-a păstrat în cinste, multă vreme în mănăstirea unde se sfârşise. Iar în anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, rezidind din temelie mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea, a adus cu multă cheltuială, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat la această mănăstire, unde se află şi astăzi, fiind făcătoare de minuni, atât pentru bolile trupeşti, cât şi pentru cele sufleteşti ale celor ce vin cu credinţă. Racla de argint în care odihnesc ele astăzi este dăruită în 1656 de domnitorul Constantin Şerban (1654-1658).

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Grigorie Decapolitul, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

2. Sfântul Mucenic Dasie – A fost soldat creștin străromân în Legiunea XI Claudia a armatei romane, cantonat în orașul Axiopolis (lângă Cernavodă), pe malul drept al Dunării. Numele Dasius este de origine geto-dacică și înseamnă „miel”. A suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305). Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn. Această sărbătoare păgână se celebra în Imperiul Roman timp de șapte zile, anual. Pentru pregătirea sărbătorii, se obișnuia să se tragă la sorți un „rege”, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuși. Timp de treizeci de zile, alesul urma „să se dedea la tot felul de petreceri și desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldați, spre hazul și desfătarea mulțimii”. După această perioadă, în timpul celor șapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales „rege” era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostașilor. La 17 noiembrie 304, sorții au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie. Creștin în taină, știa că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veșnic. De aceea, a socotit că „este mai bine pentru mine să sufăr puține chinuri și munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moștenesc viața cea veșnică, împreună cu toți sfinții”. Astfel, când a fost adus în fața soldaților ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creștin și preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemnițat și adus spre judecată în fața comandantului militar Bassus. Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Daisie să jertfească zeilor, însă refuzând a fost supus supliciilor și în cele din urmă a primit cununa muceniciei.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește și pe Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente